E întuneric...
E întuneric şi neantul coboară,
În haosul vremii tăcut ne-nconjoară,
Fantastice hidre se năruie-n jur,
Himere de apă cu paşii de fur.
Iubirea-i fantasmă spre mine-azvârlind,
Ciudate fiinţe de smoală zidind
Şi albe năluci cu plete-alungite,
Ce schimbă săruturi în noapte grăbite.
Din lumea aceasta de foc şi pucioasă,
Doar tu ai rămas în veci credincioasă
Şi-n noaptea aceasta cu stele ce plâng,
Cu patima vremii la piept eu te strâng...
Privesc la iubire
Privesc la iubire, ea şade pe-o rână,
A pus în noi şi nor şi lumină,
Da-n haosul lumii eu dau îndărăt
Şi-n zori dimineaţă cu rouă te-mbăt.
E rece afară, neantul se-ntinde,
În sânul fierbinte ce inima-mi prinde,
M-ascund în tăcere şi versuri îţi scriu,
Să-mi treacă de vremuri al clipei pustiu.
Că viaţa acum e foc şi pucioasă,
Ciudate fiinţe aşează la masă
Şi stele ce-n coadă rămân fumegând,
La pieptul fierbinte când vreau să te strâng.
-->
Răspunsuri