Se scutură...
Se scutură plumbul în iarnă,
Pe drumul de vorbe târziu,
Zăpada a prins să se cearnă,
Pe pagină asta ce-o scriu.
Prinţesele trec îngheţate,
În jur peisaju-i nocturn,
Rămân jumătăţi răsfăţate,
Iubirile-nchise în turn.
E uşa-ntre noi îngheţată
Şi geamul cuprins e de flori,
În horn prinde noaptea să bată
Şi-i viscol pan'la cântători.
Molatice... cărările ninse,
Se pierd printre paşi îngheţaţi,
Copacii cu feţele plânse,
Sunt idoli în nea-ngenuncheați.
Iubirea este o primăvară,
Care va înflori în curând,
Acum peste mine e seară
Şi-aud luna-n ceruri trecând.
Vântul plânge..
Iar vântul se pune pe plâns,
Să bată-n ferestre şi gard,
În lacrima lui ne-a cuprins,
În dulce parfumul de nard.
Prin seară şi noi suspinând,
Ne ducem de dor îngheţaţi,
Prin veacul acesta trecând,
Cu paşii prin ploi cantonaţi.
Dă-mi voie iubite să cred,
Că noaptea de noi n-a uitat
Şi şezi lângă mine pe pled,
Sub pomii ce s-au scuturat.
Aşteaptă să vină te rog,
Un soare ce nu l-ai visat,
Să fie iubirii zălog,
În timpul ce-ncet a plecat.
-->
Răspunsuri