Ne-am întâlnit...
Ne-am întâlnit din întâmplare,
Din întâmplare ne-am plăcut
Şi rătăcind prin înserare,
Am început să te sărut.
La pieptul meu te-am strâns mai tare
Şi-n clipa-n care am plecat,
Simţeam că sufletul mă doare
Şi-atunci cu mine te-am luat.
Pădurea ne ascunde taina
Şi flacăra ce s-a aprins,
Eu îţi aşez pe umeri haina
Şi iar în braţe te-am cuprins.
Să te sărut pe faţa pală,
Pe gura ta ca un rubin,
Unde dansează umbra goală,
Dorinţele ce-n noapte vin...
Iubirea noastră se întinde,
În câmpul florilor de maci,
Când eu în braţe te-oi cuprinde
Şi tu de dor iar plângi... şi taci...
Aceleaşi nopţi...
Aceleaşi nopţi sau altele se-ndeasă,
În ochii mei pierduţi printre tăceri,
Afară plopii tremură în ceaţă,
Iluzii scuturând de primăveri.
Iubirea mea de patime muşcată,
În trupul tău vibrând s-a răsturnat,
În visul meu tu urci încă o treaptă,
Spre cerul de vitralii luminat.
Doar luna-n agonia zgomotoasă,
Se pierde ca un crai către apus
Şi prinde-n urmă umbrele să ţeasă,
Cu şoaptele iubirii ce le-am spus.
În perna albă cad scântei de stele,
Mireasma florilor pierdute ieri
Şi versurile ce le cânt stinghere,
Sub bolţile-nflorite de sub meri.
-->
Răspunsuri