Printre umbre ...
Printre umbre revărsate,
Trec copacii supăraţi,
E tăcere în cetate
Şi atâţi însinguraţi.
Pe câmpie arde luna,
Parc-ar sta în cer de veghe,
Ne lăsăm în viaţă urma,
Rătăcind pe mii de leghe.
Eu mai scriu îmi este foame
Şi cuvinte-ncep să torn,
Îngerul din mine doarme,
Legănat de-al nopţii somn.
Luna palidă se-apleacă,
Peste case şi grădini,
Scuturând din poală parcă,
Pumni arzând de mărăcini.
Trec fecioare despletite,
Cu obrazul lor cel pal,
De iubire încolţite,
Într-un vis autumnal.
Noaptea-n noi e desfrânată,
Se dezbracă-ncet senin,
Azvârlind cu promoroacă,
În copacul din vecini.
Undeva plânge o goarnă,
Geniul nu s-a mai născut,
Numai îngerul meu zboară,
În luceafăr prefăcut.
Nu-l cunoşti, nu te cunoaşte,
Râul susură încet,
Vântul prin grădină paşte,
Doar miresme în boscheţi.
Aşa bine ...
Aşa bine s-au descris,
Toate cele în pastel,
Încât azi-noapte mi-am zis,
C-o să vărs soarele-n el.
Luna o prefac în stele,
Stelele ziuă le-aş face,
Apoi dorurile mele,
Le-aş lăsa pe veci în pace.
Fiincă desfrânata noapte,
A zvârlit cu praf de stele,
În grădina cea din spate
Şi în gândurile mele.
Undeva în depărtare,
Aud cum vuieşte marea,
Vântul plin de supărare,
Schimbă locului culoarea.
Iar în curtea blestemată,
Din tot cerul preschimbat,
Luceferii dau să bată,
Paste casele din sat.
Dacă-aş vărsa în gând,
O lumină-mbătătoare,
Eu din sacrul meu mormânt,
M-aş preface într-o floare.
-->
Răspunsuri