Hermetice drumuri...
Hermetice drumuri prin viaţă ne poartă,
Copacii în urmă au susur plăcut,
Istorii şi vorbe în timp nu ne iartă,
Pe lună cadranul se-opreşte tăcut.
Doar umbre şi paşi răscolesc prin ţărână,
Mi-e dor iar de tine nu ştiu de te prind,
Din astre în noapte parcă curge o spumă,
Năluce ciudate prin noi trec rânjind.
E noaptea în mine, un hohot rămas,
Un ţipat de păsări ce nu se termină,
Doar corbii smulg clipe, un vechi parastas,
De oarbe dorinţe umplute de vină.
Nu pot să înşir decât vorbe banale,
Istorii topite prin trâmbe de fum,
Prin care în flăcări ard Troiele goale
Şi fug saltimbancii în hohot pe drum.
Toţi cei dinainte au scris despre asta,
Şuvoaie din urmă venind tot mai scriu,
Din ceruri doar soarta mai aruncă năpasta
Şi veacul ne poartă în acelaşi sicriu.
Ciocănesc colo-n scânduri, poate că mă află,
Un altul ce calcă pe urmele vechi,
Doar plopii în umbra amiezelor sapă
Şi lipsa de soţ se transformă-n perechi.
Iubito hai vino, vom merge la crâşmă,
Iubirea se vinde la sticlă c-un pol,
Acolo mi-oi scoate bunătatea de cuşmă,
Să-ţi mângâi cu gura genunchiul tău gol.
Mai cânt-o bătrână melodii lepădate,
Mi-e somn şi-o visez lângă sticla cu drink,
Trec clipe de noapte de dor posedate,
Pe chatul cu tine voi pune un link.
Mă-njură un fante, eu fac pe absentul,
Se uită la mine un pic cam băţos,
El vrea doar cu tine să guste prezentul,
Dorind să mă-ntindă cu piciorul pe jos.
Istoria plânge cu-atâtea defecte,
Nici eu în iubire nu sunt chiar un pur,
Ne pierdem credinţa în valul de secte,
Imploră-mă dragă ca gura s-o fur.
Atâtea cuvinte..
Atâtea cuvinte prin versuri la noi,
Se-ngână în cântul primei dorinţe,
Mi-e teamă că mâine vor curge ca ploi,
Din munții crescuți de cerinţe.
M-absoarbe trecutul, el piere cu mine,
Când zorii din geam mă privesc
Şi-mbracă nebunul şi frunza ce vine,
În ramul ce-n casă urzesc.
Absurde dorinţe din alte trăiri,
Și-ntorc pe aripi negre de vânt,
Păgână e clipa uitată-n priviri,
Dar cerul e-un freamăt în cânt.
Curg lacrimi la vale, s-au dus să ne cânte,
În visele nopţii, în colțul de prund,
În care căzuse speranţele ne-nfrânte,
Să-nfrupte puteri ce umbra-mi ascund.
De clipa durerii mă ţin cu o mână
Şi-i cer privirea căzută-n perechi,
Din visele-acelea cu noaptea păgână,
Ce poartă brăţări şi cercei la urechi.
Atâtea cuvinte petrec ca la gală,
Cu ifose mari şi poale prea scurte,
Când ţes pe dorinţe o rochie regală
Şi serile noastre uitate oculte.
-->
Răspunsuri