Eram noi singuri...
Eram noi singuri şi mă aşteptai,
În viaţa mea pe la un colţ de stradă,
Pe stradă zilele schimbate-n cai,
Făceau copitele pe-asfalt să ardă.
Și uneori ca într-o rătăcire,
Cădea o ploaie deasă cu bulbuci,
Eu mă uităm la faţa ta iubire,
Te invităm la mine ca să urci.
-Hai vino draga mea, hai spre lumină,
Acolo unde este doar parfum
Și florile în raiul din grădină,
S-au desfăcut în rapsodii postum.
Eram noi singuri şi-un pic de speranţă,
Plutind pe mreje vii de adevăr,
N-o să semnezi iubito vreo chitanţă,
Aşa că mușcă dacă vrei din măr.
Printre vise..
Printre vise, printre şoapte,
Am lăsat umerii goi,
Pe sub lună, pe sub noapte,
În tăcerea dintre noi.
Iar au curs plăceri păgâne,
Printre degetele toate,
Poate mâine vor rămâne,
Amintirile curate.
Stelele-n cer au clipit,
Cu ochi mari de muritor
Şi la noi au tot privit,
Când râdeam în dormitor.
Adormeau zori sub pernă,
Clipele trăgeau la sorţi
Dar un vers rămas în bernă,
Ne-a împins să scriem cărţi.
Ți-ai întins aripa-n pat,
Să scăpăm de nebunie,
Dar dorinţa ne-a furat
Şi-am fugit în poezie.
-->
Răspunsuri