GAZEL 1
Mândră, mândruliţă fată,
Ziua, de te-aş prinde-odată,
Satu-ntreg să înţeleagă,
Dragostea noastră curată,
Orişicine să ne vadă,
Chiar de-o să fii iritată,
Fără nicio remuşcare,
N-ai scăpa nesărutată,
Fiindcă m-ai chemat la tine,
Şi-s ţin poarta ferecată,
Iar de sunt oameni în prejmă,
Comportarea ţi-e ciudată
Când ne-ntâlnim pe furiş,
Nu simţi inima-ţi furată?!
N-asculta tot ce se spune,
Limba lumii-i lungă, lată,
Babele ţesutu-şi lasă,
Firul nu-l mai dau prin spată,
Iar nevestele la horă,
Clevetind spre noi arată.
Mamei n-o să-i fur odorul,
Nici să-l supăr pe-al tău tată,
Ştiu că nu te vor cu mine,
Nici cu altul măritată.
Ca să mi te fac miresă,
Eu mă rog la Preacurată
Cine ni se pune-n poară,
Dumnezeu rău o să-l bată...
Tot eu o să-ţi pun cununa
Şi pe braţe-mi legănată,
O să mi te iau acasă,
Să nu fii înstrăinată.
Şi-uite-aşa se isprăveşte,
Viaţa noastră tulburată,
Pentru că iubirea noastră,
N-o să moară niciodată!
Autor, Elena Mititelu 11 – 09 - 2011
Răspunsuri
Minunate versuri..Felicitări!