Mai tii tu minte Requiém pentru limba românã - Vasile Popovici

[Lenuş Lungu]

Mai tii tu minte

Requiém pentru limba românã

Sãracã limbã-a gintei nobile latine,
ce cu sadism te-au ciopârtit, te-au schilodit
cei snobi, cei ce nu stiu iubi, nici te-au iubit;
câti te mai caligrafiazã cu aldine!?

Nu semintii pãgâne, tribale, te-au proscris;
nãrozii, tâmpii te-au strivit, analfabetii,
adulatorii, agramatii, inconstientii, -
un fratricid, cum Cain pe Abel l-a ucis.

Sã cauti printre pricini, cui gãsesti o vinã
cãzutului hilar în desuetudine?
desteptii n-au luat vreo atitudine
sã te imunizeze, sã rãmâi latinã.

Un requiém nu pentru morti, ci pentru vii
si-o rugã pentru voi ce mai sunteti români:
vã fie milã si respect pentru strãbuni
si pentru templul-grai al sfintei Românii!

Ascunsã dup’ o stea

Te-am cãutat prin risipire sã te-adun
din infinituri si din colb de stele,
din fiecare Evã sã te recompun
imagine din visurile mele.

Si preschimbatã-n pasãre dupã vreo stea
ca fata de-mpãrat ascunsã dupã lunã,
as vrea sã te cobor cu mâna mea
încet, încet, tinându-te de mânã.

Sã te ascund în suflet pustiit si gol,
sã bem ca în povesti din apa vie,
iar dacã-ti va fi dor de nor, de stol,
portita e deschisã de la colivie.

Mai tii tu minte

Mai tii tu minte-n luncã, noaptea rãcoroasã,
cã ne-apucase frigul, am fãcut un foc
si cum, pe ani luminã, steaua norocoasã
ne trimitea blagoslovire si noroc?

Mai tii tu minte, oare, cerul larg deschis,
seninul din Cefeu , azur séptentrional
si cum pe raza lunii ne curgea, ca-n vis,
un binefãcãtor fluid universal?

Din largi fioruri s-au desprins porniri rebele
ca valurile-nvolburate-n neostoi
si tot privind aprinsul ca pe-un foc de iele
au ars pân’ la cenusã fiorurile-n noi?

Mai tii tu minte, ai vreo tremurare
când cerul noptii arde-n foc întins ?
acum ai alte-ngrijorãri si ti se pare
cã alte focuri ard, dar tot de necuprins?

......................................................................
Cefeu, - constelatie din emisfera borealã a cerului, situatã între constelatii-le Ursa Micã, Girafa, Casiopeia, Sopârla si Lebãda.
Septentrional, ã, - adj. – Nordic.



Cuvintele

Lãsati cuvintele sã râdã la lunã,
la soare,
la stele, la prund, la pãmânt,
la toate câte sunt.
Râdeti cuvintelor, niciodatã nu plângeti!

Slobod fie-vã râsul, spusul, ajunsul.
Râdeti cuvinte surori, cuvinte frati,
cuvinte mame, cuvinte tati.
Râdeti cuvintelor, nu lãcrãmati!
Dragoste fie-vã orice vocalã,
orice consoanã,
orice silabã!
Si iubire, fie-vã!

Fiti, voi cuvintelor,
drepte, neaplecate, neirosite,
neînvrãjbite, neobosite,
nerobite, nesubjugate,
nepline de pãcate!
Fiti bogate, nu sãrãcite!

Iar voi,
care încã mai sunteti nemuriti,
mânuiti-le,
folositi-le sãbii
care lovesc adulatorii de neromânesc,
invadatorii, stricãtorii, detractorii!
Voi,
care mai aveti un Dumnezeu,
dati închinãciune
cuvintelor crescute pe plai românesc!









Vasile Popovici