m-am cufundat în jale pân-la sâni
şi-mi biciuiesc obrajii lacrimi calde
eu nu mi-am îngropat iubirea în mormânt
ci am pus lânga sicriu nişte micsandre.
nici nu mai pot umbla printre hiene.
probabil le-a venit miros de amoarte
surâde blând un fir de busuioc,
şi mă hrănesc tăcând din Sfânta Carte.
(înlocuiesc cu post şi rugăciune
soldaţii disperării mele crunte,
ce-mi sapă riduri fără de ruşine,
pe inima zdrobită şi pe frunte)
eu nu mi-am îngropat iubirea Doamne Sfinte,
în lutul ca o falcă de felină,
din ea deja se-nfruptă viermii prealacomi,
iar mâna mea cea dreaptă Ţi se închină.
-->
Răspunsuri
"miros de amoarte"
Draga Rodica, vremurile sunt cutremuratoare, (apocaliptice) si ne sunt impuse, dar timpul este dirijat de Puterile Divine! EL (Domnul Iisus) a zis, odinioara, dar iar va zice: "De nu le-as fi spus lor......!!"
Felicitari! frumos poem! succes si pe viitor! Cu drag.
Sensibilă tema, m-a emoţionat!
Cu drag, Lucia
Foarte frumos Rodica...Felicitări!
CU-O MOARTE SUNTEM TOTI DATORI........ne nastem cu constiinta mortii, asta e paradoxul existentei noastre........stii ce spun eu mereu Rodica draga? ....ca prefer sa TRAIESC pana mor.......decat sa ASTEPT sa mor....pana mor......si cum a trai inseamna iubire.......nici eu nu-mi ingrop si nu imi voi ingropa iubirea......niciodata. nici cea fata de semeni, nici cea fata de Dumnezeu....... Frumoasa poezie. Frumoasa..........
Frumos Rodica! Felicitări!
Felicitări! Îmi place când nu este ocolită zona "trecerii".