De un deceniu uit iarba cum creşte
Şi doar tăceri mai înfloresc pe ram,
Cu mâna-i aspră timpul mă zideşte
Şi port în gând biserici fără hram.
A amorţit şi Dumnezeu în ramă
La tânguirea mea-i indiferent,
Prea multe anotimpuri trec prin vamă
Şi prea puţin trăiesc ceva concret.
De la un timp aud cum se desprinde
Materia nearsă de zenit,
Şi-n braţe universul rău mă prinde
Şi timpul trece…şi n-am mai murit.
M-au copleşit atâtea asfinţituri,
Prea multe răsărituri m-au atins,
Mi-am construit credinţa doar pe mituri
Şi uitare peste mine toţi au nins.
Şi de m-aş naşte, Doamne, înc-o dată,
Să-mi dai acelaşi suflet visător
Şi-un trup de crin, şi-o inimă curată,
Şi neştiut să-mi faci cuvântul dor.
Căci de voi arde iar ca-n astă viaţă
Zadarnic irosire de divin,
Eu tot mai cred ce timpul mă învaţă,
Şi la himere-n noapte-am să mă-nchin.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc din suflet, Lenus.
Te îmbrăţişaz cu mult drag.
Mulţumesc din toată inima, domnule Muntean, pentru comentariile deosebite pe care mi le-aţi lăsat.
Patimi
Vezi mai multe video din muzica
Şi de m-aş naşte, Doamne, înc-o dată,
Să-mi dai acelaşi suflet visător
Şi-un trup de crin, şi-o inimă curată,
Şi neştiut să-mi faci cuvântul dor.
Cu prietenie Lenuş