Singurătate de înger
Ani și ani petrecuți
într-o singurătate de înger
într-o cameră unde obscuritatea nu s-a pierdut
într-o cearcăn de tristețe
ca într-o pupilă obosită
și acest poem l-am găsit singur
alături statornic
în așteptarea răsăritului
a zgomotului pașilor pe trotuar
a pașilor prezenți
venind și pierzându-se
pe străzile inundate de rouă a lumii
pierzându-se nicăieri presimțit...
Adâncă minune ce-mi colorează ferestrele
într-o existență pe o linie obscură
pe un clar de lună
șifonat- recunosc.
-->
Răspunsuri
Schimbarea la faţă
Nu te schimba la faţă Doamne
căci apa dăruită pământului nu ia
forma tălpilor mele
şi doar teama lăţeşte soarele
pe tot cerul, imens,
cum e lipit de genunchii mei
un fluid verde
totul e real
când cuvintele mele sunt doar fluturi
împrăştiaţi peste tot-
toţi sunt nefericiţi
toţi sting luminile.
Nu te schimba la faţă Doamne
nepăsarea are forma
ochilor trişti.
poezie de Maria Anegroaie din Singurătate de înger (1997)