E iarnă, iubito, priveşte cum ninge
pe stradă, pe case, chiar şi pe noi;
speranţa în noi, tuşeşte şi plânge
iar aleşii, azi, ne-au declarat război.
În ochii tăi strălucesc alte dorinţe
când hidos coboară frigul înserării,
oamenii se vede, au ajuns alte fiinţe,
universul lor e sugrumat disperării.
Doar "baieţii deştepţi" nu se mai tem,
în rest, e haos, latentă înstrainare;
toată lumea bea lapte de blestem,
colţii Iadului, ne pişcă şi ne doare.
E iarnă, iubito, priveşte cum ninge
în noi, în suflet, ba chiar şi în lume,
vântul pierde din culori şi se stinge,
reveriile mor, într-un îngheţ anume.
-->
Răspunsuri
Cu admiratie!
Mulţumiri mii, MARIA şi multă sănătate!
Frumoase versuri!
Mulţumiri Poetei LENUŞ, pentru lectură şi apreciere!
Frumoase stihuri, Relevante ! Am lecturat cu multa placere! Felicitari!
Mulţumiri, d-na Maria şi ,,la mulţi ani"!
VĂ MULŢUMESC MULT PENTRU LECTURĂ ŞI POSTAREA CELOR DOUĂ IMAGINI! CU RESPECT,
Noi devenim uneori iarna, in noi striga iadul si flacarile lui se intind in fapte reprobabile... si ard, ard im suflet. Si sufletul se transforma in cenusa si cenusa se risipeste in zari. Baietii rai ne manevreaza ca pe niste marionete, nu poti trai in namol fara a te murdari, nici in abis fara a simti teama. Iubirea se risipeste, lumina se pierde/n apus, atata durere se strange in sufletul smuls din albia vietii!
-
1
-
2
de 2 Următor →