Milă cu milă, viciul bunătății
Iese la iveală-n oamenii cetății!
Etalăm onestitate? Spune-un melc.
Mai bine nu comunic, chiar de îi drăguț -
Inspiră toleranță, poate timp pierdut.
Lungesc pasul, ocolindu-l pe moșneguț.
Ăst animal stăruie bădăran și slut.
Decid că doar tăcerea mă va ajuta,
Ezit s-alerg, dar mă cuprinde deruta.
Teii de pe alee adie blajin,
Iarba îmbrățișează trupul melcului.
Nimeni nu se oferă să-mi vină-n sprijin...
Efectul milei nu-i la fața locului?
De ce noi să așteptăm ca dar o milă,
Atâta timp cât nu o-ntoarcem înapoi
Rănitului, celui mic sau plin de nevoi?
Divina milă strălucește în necaz,
Ea este constantă și nu are macaz.
Mimăm, zi de zi, că ne pasă de semeni
Izbim însă, fără un gram de milă, tot.
Nu clipa, ci caracterul unor oameni
Eliberează ura ca un antidot.
Mișcarea de simpatie-a acaparat
Iubirea, optimismul necondiționat.
Se pare c-avem mila-n sânge de copii.
E adevăr în gându-mi, nu sunt utopii!
Rup trei fraze din gânduri întortocheate
Uzate în multe decenii de viață
Pe care nu le-am etalat deșucheate.
Echilibrul m-a eliberat din... ceață.
Iubirea? Poate milă, poate răbdare,
Nutrește periodic compasiune
Inclusă în sentiment ca validare
Multiplă fără trac, fără presiune.
Acceptă-te! Nu te-ascunde-n... hazardare.
-->
Răspunsuri
Îți mulțumesc pentru discretul semn, dragă Maria Ileana Tănase.
Corect, melodios, păstrează tema și chiar mi-a plăcut! Felicitări!
Vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Gabriela.
Hopa! Un nou record de lungime la acrostihul-proverb! (12) Felicitări! Ideea proverbială şi povestea din versurile ei se îmbină de minune. Ce pot să spun, s-au evitat diacriticele în proverb şi uite ce a ieşit!
Vă mulțumesc
, domnule Muntean. Pupici 
din Timișoara.