Omul, ca o pasăre cu suflet,
Mută de îl ajuți munții din loc.
Unii sunt buni, alții-s puși în pamflet -
Leagă frății cu zâmbete-n breloc.
Firul conviețuirii se-nnoadă
Altfel dacă-i și iubirea în joc,
Căci sentimentul nu-i o corvoadă,
E pasiune, karma sau noroc.
Haina poate fi ca pâinea caldă
Astăzi este, mâine nu se știe.
Inima în liniște se scaldă
Naște inocență-n empatie,
Apoi aruncă ura-ntr-o haldă.
Și pornim la drum cu omul falnic,
Imitându-i gândul lui tonic.
Nu ne-ncredem în fățarnici și mișei
Ușa se blochează când apar ei.
Haina lor e o mască demodată
Ascuțită-n ură și mizerii,
Iar privirea lor, puțin ciudată,
Naște fumigene-n toiul verii.
Altoiți poate c-au fost odată.
Până ieri era un echilibru
Etalat, modest, de orice membru.
Oare ecosistemul s-a schimbat?
Miezul umanității e-un… rabat?
-->
Răspunsuri
Chiar şi pe ultima sută de metrii nu aţi abandonat. Un acrostih proverb de 8 vuvinte brine realizat, în ton cu proverbul dar şi cu titlul acrostihului.