Fi mândră copilă, că fost-ai iubită...
Ca nimeni iubită! Ai fost adorată...
Şi pentru ca tu să fii fericită
El, s-a transformat în rouă curată...
În roua din florile unui nou început
Care să stingă flăcările iadului
Dar...s-a-mpiedicat de-un tanc! Şi-a căzut
Sub şenile...Sângerând piatra drumului...
Dar n-a murit! Te veghează şi-acuma...
De nu crezi, priveşte ceru-nstelat,
Întreabă Luceafărul serii, sau Luna!
Ţi-or spune şi ele că...nu te-a uitat!
Chiar azi, l-am văzut! Drept îţi spun. De pe cruce
Zâmbind, el privea-n viitor, împăcat!
Spunea din priviri, ceva de-o răscruce
Ce trebui’ trecută...Dar, neapărat!
Mai spunea... că e bine, dar nu ştie clipa
Când goarna dreptăţii a triumfat!
Se teme că nu a fost treaz...sau c-aripa
Uitării de viaţă, l-a-ntunecat...
Mi-a mai spus c-a-ntrebat şi pe-amicii de lut...
Nici ei n-au aflat bucuria cea mare...
Iar eu, adevărul să-i spun n-am putut...
Şi-atunci, l-am minţit cu colivă şi-o floare...
Fetiţo-ţi mai spun că sunt mândră-ntre mame
De tine, de el, de voi toţi la un loc!
Iar seara, de-s tristă şi plâng la icoane
E pentru că-s slabă! Şi...m-arde un foc...
Un foc al mândriei!...Dar şi-al deznădejdii...
Al neânţelesului sorţii şi-aş vrea
Să-mi vii, ca să-ţi mângâi cosiţa şi ochii
Ce pruncu-mi viteaz atât le-adora...
Mai adu-mi copilă, vorba-i sfinţită
În scrisori şi vresuri...Tot ce-ţi îţi trimetea...
Hârtia!.. Bogată şi prea fericită,
Că a fost atinsă, chiar de mâna sa!
Săruta-voi scrisul...Scrisul lui cuminte...
Mângâia-voi fermecată rând cu rând...
Tu nu te sfii! Ştiu de mai ’nainte
Tot ce-ţi dăruia-n gânduri şi cuvânt!
Noi, n-aveam secrete! El mi-era oglindă
Că pe lumea asta, doar pe el l-aveam...
Şi eram ferice şi ca nimeni mândră!
Şi plăngeam de bine când mi-l îngrijeam...
Astăzi, iarăşi plâng, când îi sap mormântul
Când îi fac pomană sau colivă, dar
Plânsul nu-i de bine, bătu-m-ar pământul...
Vreau să fiu mai tare, însă-i în zadar...
Că-s femeie slabă şi mă frânge dorul
Judecata-mi este-a inimii balanţă...
Mi-au luat lumina! Mi-au ucis feciorul
Şi pentru aceasta, nu este instanţă,
Care să-mi aducă dreaptă alinare!
Care să-mi plătească pentru ce mi-au luat!
Care să-mi răspundă clar la întrebare:
Pentru ce-ngropat-am pruncu-mi adorat???...
Căci, ce vrut-a el, dusu-s-a în groapă
Om, credinţă, suflet, ideal de foc!
El şi ei, jerft-au ce-i mai sfânt, dar iată:
E-n zadar căci răul, s-a-ntrupat la loc!
Din a lor pieire, din mărgăritare
Porcii se îngraşă, hoţii îşi fac vad...
Şi degeaba-mi plâng raza mea de soare...
Şi degeaba-i blestem să ajungă-n iad...
Vino dar fetiţo! Vino mică stea!
Să-mi aduci lumină-n noaptea mea de jale
Tu să-mi dai putere din puterea ta
Eu, să-ţi plâng măicuţă lacrimile tale...
-->
Răspunsuri
Trist...O durere cruntă...Felicitări pentru aceste versuri.
Cu prietenie Lenuş
Prietenie şi respect dragă Lenuş
Mulţumesc din suflet tuturor pentru prezenţă şi comentarii!!
Această poezie,este specială pentru mine şi face parte dintrun ciclu închinat Revoluţiei din decembrie 1989...
Trebuie să spun că, eu nu am pierdut pe nimeni din imediata mea apropiere în acele evenimente....Dar,i-am pierdut pe toţi cei care şi-au dat viaţa atunci...Şi, am plâns şi încă plâng alături de toţi cei care, au rămas pustii...
Copii lor, puteu fi ai mei! Ai noştri!..Cu gândul cernit şi lacrimi, voi continua să fac totul pentru ca acei eroi, acei îngeri, să nu fie acoperiţi de uitare!
Dumnezeu să le dea odihnă lor, iar celor rămaşi, tărie să trăiască cu durerea lor...
Fie ca, moartea lor să nu fie zadarnică!
A dv, Lucia
Eu am pierdut doi prieteni apropiati! Viitorul sot al prietenei mele,care era locotenent si altul care terminase scoala de ofiteri! Plus atatia tineri si oameni care au murit degeaba!
Camelia, pentru toţi aceştia am scris şi scriu draga mea!
Nu ne e permis să uităm moartea lor....Durerea e insuficientă. Trebuie să facem mai mult, pentru a arăta că ne pasă...
Cu respect pentru durerea ta, a mea, a tuturor celor care mai au suflet, Lucia
Mulţumesc mulţt domnu Muntean.
Vizita dv. mă bucură şi onorează.
Cu drag, Lucia
Nu pot sa comentez durerea! Doar sa-mi plec fruntea in fata ei si a ta!
O doamne,cat de greu imi este sa las un comentariu...durere de mama,inima unei mamei a fost sfasiata,a fost smulsa din piept,nimeni nu va putea sa te ajute doar tu singura trebuie sa fii tare,sa te incurajezi si sa mergi mai departe,trebuie sa fii asa cum fiul tau si-ar fi dorit...
-
1
-
2
de 2 Următor →