SLAVĂ OAMENIOLR DE BINE... -lacrimi vii pentru doruri moarte- versuri

[Lucia Secosanu]

Ziua a trecut şi seara venit-a ca boarea...

A fost o zi însorită! Prea luminoasă...

Ochii, ne-au durut, fiind învăţaţi cu-nserarea

Şi, deşi am ieşit pe străzi, ne-am fi dorit în casă...

 

Dar am ieşit, pentru că era lumină

Şi am crezut că de-acum vom putea vedea!

...N-am zărit mare lucru... Era,,,mult prea plină

Prea dură, prea...zi! Prea fierbinte şi rea!!!

 

Lumina pentru noi, învăţaţi cu-nserarea

A fost doar orbire şi chin şi coşmar...

Noroc că, oameni ’’de bine’’, ştiut-au cărarea

Către o seară-n cenuşiu îmbrăcată...Şi, ne-au dat-o în dar!!!

 

Aceia ce seara ne-au dat-o-napoi

Zărit-au prin focul luminii prea crude!

Ochelarii de soare, buni ar fi fost pentru noi,

Dar să ni-i procurăm, nu prea ştiut-am de unde...

 

Ei au ştiut! Şi astfel, prin vipie,

Făcut-au minuni şi-s mari şi-s slăviţi!

Şi...pogorât-au iar seara pe marea câmpie...

Să zărim doar ce-i voie, să trăim fericiţi!

 

 

[Elisabeta Branoiu]

Felicitari! Minunat poem Drga Prietena, urari numai de bine si frumoase inspiratii si pe viitor! Doamne ajuta!

[Lucia Secosanu]

Mulţumesc doamnă Elisabata!

Gâduri bune, vă trimit cu drag, Lucia

[Ioan Muntean]

[Lucia Secosanu]

Mulţumesc domnul Muntean pentru videoclip. Foarte frumos!

Cu drag, Lucia

[Lenuş Lungu]

Frumoase versuri Lucia...Felicitări!

[Lucia Secosanu]

Mulţumesc de trecere Lenuş!

Cu drag, Lucia