Mi-e inima o scoică
pe apa cristalină
a sufletului meu,
perla iubirii ca o lacrimă
se-adăposteşte în ea
Dar tu iubito
priveşti impasibilă
zbuciumul de dor nestins,
zâmbetul tău ştrengăresc
mi-e al dragostei izvor
şi tămăduitor leac
Puterea iubirii
duios ne uneşte,
ne protejează singurătăţile
care tandru se ating
într-un dans ameţitor
de îngeri cu o singură aripă
Zborul nostru spre Paradis
devine un vis real
doar îmbrăţişându-ne
unul pe celălalt.
Răspunsuri
Superbă poezie!