Vântul adie, uşor, frunzele ruginii ale copacilor înalţi, mireasma lunii Octombrie se face simţită, toate acestea îmi oferă linişte în suflet… pace… chiar şi acea fericire greu de găsit. Iubesc toamna pentru aroma timpului trecut pentru dulce-amăruia melancolie care îmi invadează sufletul, pentru că fiecare frunză căzută îmi aminteşte de cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile, deschid geamul larg, cu cană de cafea în mână, savurez aroma şi privesc în depărtare… e încă linişte… şi aştept.Închid ochii şi respir primele secunde din octombrie. Nu ar fi interesant să retrăim amintirile sufletului atunci când le ducem dorul? E adevărat că şi nostalgia îşi are rolul ei în viaţă, dar… Când simţi că nu poţi întoarce timpul… Că îl vrei înapoi. Nu ai nici o cale de ieşire în labirintul vieţii. Sufletul meu vă oferă o reţetă: Starea de bine.
Se ia una bucată seara fără nici un plan, împănata cu gânduri şi dor nebun. De asemenea, se iau câteva bucăţele de prieteni, se scutură bine de plictiseală după care se pudrează cu chef de povestit.
În ceaţa depărtării din sufletele noastre,
În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare
Ai regăsit speranţa iluziilor albastre
Zbătându-se în pieptul lovit de remuşcare
Ca păpădia smulsă de-a vântului aripă,
Ca norii risipiţi în zări adânci, pribege,
Iubirea noastră astăzi din lanţuri se ridică
Căutând cu disperare noi patimi să închege…
Zadarnic amintirea încerca să deştepte
Dorinţe adormite în umbra nerăbdării
Când într-o zi iubitul pe mine o să m-aştepte…
Atunci eu voi fi strajă la poarta nepăsării.
1 Oct 2010
Lenuş
-->
Răspunsuri
Starea asta de bine să te cuprindă mereu și pe tine.
Mulţumesc frumos Claudia pentru semnul de lectură. O cafea gustoasă!
Cu drag Lenuş.
Mulţumesc frumos dl Muntean pentru acest videoclip frumos
...și, musai, să stea în genunchi!
Mulţumesc frumos Mircea pentru semnul de lectură