Nicoleta Mija - Panorama literară, septembrie 2023
21 poezie
Am scris aseară...
Ascult cum toamna cântă la vioară,
Timpul trece printre ramuri iar afară,
Să o ascund in haina iubirii frumoasă,.
Privesc ceasul și stau liniștită acasă.
Îmbrăcată cu ea îmi este atât de bine.
O clipă și toamna vorbește iar cu tine,
Un dor nemuritor și o lacrimă din cer,
Simt în mine clipe și un năprasnic ger.
Vom trece prin ani cum ne este scris,
Unul liniștit, altul.... aleargă spre abis,
Multe au rămas și liniștite în urma lui,
Clipele toamnei trăiesc în visele dorului.
Privesc paginile toamnei îngălbenite,
Și de ochii noștri au fost în timp citite,
Cerul printre nori multe mai ascunde,
In versul meu toamna acum pătrunde.
Toamna îmi răpește frunzele din timp,
Uită întotdeauna și un plecat anotimp,
Strâng în suflet și lumina unui răsărit,
Luminează frumos cândva un asfințit.
Toamna cu amintiri multe mă îmbracă,
Zâmbesc, văd dorul cum iese din teacă,
Urmele toamnei scrise în timpul trecut,
Frunzele mai triste În văzduh am văzut.
-->
Comentarii
Vocea narativă își exprimă sentimentele de melancolie și de nostalgie. Ea se gândește la trecut, la amintiri și la iubire. Ea este tristă că toamna trece, dar este și recunoscătoare pentru frumusețea ei.