In vechiul parc foarte înghețat,
Zilele însorite acum au plecat,
Vârtejurile de umbre călătoare,
Muzica vântului in depărtare.
Ochii privesc curioși in ceață,
Am iar un zâmbet larg pe față.
In vechiul parc foarte înghețat,
Se ascunde iar un gând supărat,
Ajung acasă și sunt puțin obosită,
Lângă mine și o vorbă colorată,
Mă întorc iarna in același cald loc,
Îmi place mult să citesc lângă foc.
În vechiul parc foarte înghețat,
Multe amintiri dragi am căutat,
Cărțile lângă aburul dintr-un ceai
Iarna glăsuiește cu același grai
Liniștit este suspinul iernii acum
Ascuns bine de al ceții gros fum.
În vechiul parc foarte înghețat,
Vântul rece pe obraz m-a sărutat,
Adânc suspină iarna atât de rece,
Umbrele ceții nu vor să mai plece,
Tremură iarna in umbre mișcătoare,
Se încarcă și văzduhul de ninsoare.
In vechiul parc foarte înghețat,
Iarna mereu ceva a mai uitatat
Ninge frumos și ninge în tăcere,
Multe cântece frumoase iarna are,
In umbra nopții puțin mai obosită,.
Deschid iar carte de mine citită.
Un vechiul parc foarte înghețat,
Adesea câteodată am mai visat,
Vine vântul tare acum tremurând,
Il priveam pe geam încet cântând,
Aroma ceaiului meu cald sorbeam,
În cartea vechea mereu eu citeam.
In vechiul parc foarte înghețat
Gerul obrazul frumos l-a colorat,
Cineva străbate tăcut iar drumul,
La geam fuge foarte tare și vântul,
Printre ramuri goale iarna geruiește,
Un gând printre cărți se odihnește.
-->
Comentarii