12 poezie
Două cântece
Eu mai spun altei zile bun rămas,
Și perdelele peste geam am tras,
Tristă este noaptea fără cântece,
Un gând supărat nu vrea să plece.
Mă ei de mână și cântăm amândoi,
Sub bolta cerului al frunzelor vâlvoi,
Răsună în noapte iar două cântece,
Pe lângă noi vântul repede trece
Îmi alunecă printre gene noaptea,
În serile tainice iubirea ne șoptea,
Stolurile de stele luminează cerul,
Noi am terminat de mult cântecul.
Steaua noastră pe cer se aprindea,
Și în versurile cântecului ne vorbea,
Mă cufund iubitule iar in ochii tăi,
Se aud bine ale inimii nostre bătăi.
Îmbrățișați privim cerul plin de stele,
Cântăm dar nu am uitat cuvintele,
Zâmbim, dar știm noi bine melodia,
În călimara inimii doar iubirea scria.
Acum ziua este tot mai îndepărtată,
Noi repetăm cuvintele încă o dată,
Le știm foarte bine și nu le-am uitat
Îmbrățișați noi frumos le-am cântat.
Și din visul meu mă trezește un sărut,
Luna printre stelele cerului a dispărut,
Vom cânta amândoi iar într-o seară.
Uităm cuvintele, și cântăm la chitară.
-->
Comentarii
În final o imagine a iubirii ca o forță puternică, care poate depăși orice obstacol: Iubitorii vor cânta împreună din nou, uitând cuvintele, dar cântând la chitară.