Azi in decembrie Soarele este foarte supărat,
In viață de norii întunecați mereu m-am apărat,
Intunericul serii îmi întristează mereu și gândul,
Și îmi atinge frigul întotdeauna bine și sufletul.
Pasările nu mai ciripesc și nu mai îmi bucură fața,
Așa am trăit mereu printre iernile mele toată viața,
Privesc fulgii de zăpadă cum dansează ca un copil,
Acum și frigul iernii in curtea pustie este mai dificil.
Deseori mai călătoresc și printre iernile vieții mele
Și ocolesc îmbrăcată foarte bine și toate gerurile,
Printre fulgii de zăpadă călătoresc iar nostalgiile,
Am mai avut in iarna sufletului meu multe bucurii.
Mai târziu citesc la căldura sobei liniștită o carte,
De zăpadă toate florile in grădină sunt acoperite,
Amintirile mă urmăresc și cu al lor dulce parfum,
Fulgii de zăpadă se mai odihnesc acum pe drum.
Și gândul mă mai caută și in iarna sufletului meu
Pictez câteodată și o iarnă din viața mea mereu
Și iarna mea a revenit mai tăcută dintr-o copilărie,
Scriu liniștită lângă sobă pentru ea altă poezie.
-->
Comentarii