Nicoleta Mija - Panorama literară, decembrie 2023
02. (poezie)
Lângă foc
Cad tot mai multe foi din calendare,
Un anotimp frumos mereu dispare.
Curge nisipul întotdeauna in timp,
Adun amintirile într-un alt anotimp.
Chiar dacă și frigul ne mai cuprinde,
Și pe cerul nopți o stea iar se aprinde,
Fulgul de zăpadă peste noi o să ningă,.
Dar lumina credinței o să ne atingă.
Nu avem câteodată nevoie de cuvinte,.
Când iarna schimbă multe veșminte,.
Lângă sobă uităm de frigul care vine,
Și în casă este mai cald și foarte bine.
Cad multe zapezi peste triste crânguri,
Geamurile sunt acoperite de reci flori,
Zilele și nopțile sunt mereu și troienite,
Lângă foc adun multe amintiri în minte.
Vântul înghețat șuierâ iar printre ramuri,.
În suflet povești mai multe din vremuri,
Fulgi mulți de zăpadă cad mereu din cer,.
Dar lângă foc nu simt al iernii mare ger.
©Nicoleta Mija, 2023
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
Focul din suflet, un şemineu
Iar zăpada acoperă pământul,
Focul din sufletul meu arde,
Ca un şemineu, călduros și luminat.
Focul acesta este al iubirii,
Al speranței și al credinței,
El mă încălzește în nopțile reci,
Și mă face să uit de toate necazurile.
Lângă focul din sufletul meu,
Pot să mă relaxez și să mă gândesc,
La toate lucrurile frumoase din viață,
La oamenii dragi și la amintirile prețioase.
Focul acesta mă face să simt,
Că nu sunt singur în această lume,
Că există mereu cineva care îmi dorește binele,
Și care mă așteaptă cu drag acasă.
Așa că, atunci când simți că frigul te cuprinde,
Și că lumea pare să se prăbușească în jurul tău,
Gândește-te la focul din sufletul tău,
Și la căldura și lumina pe care ți le oferă.