Îmi mai las gândul întotdeauna și a ușa cerului,
Nu-mi place să aud pe drum vorba trădătorului,
In fiecare zi trebuie să mă rog, ascult un cântec,
Sufletul meu cu intunericul vieții nu îl amestec.
Mai am gânduri și pentru o vorbă mai înțeleaptă,
Sufletul meu cu mai multe tristeți mereu se luptă,
Nu risipesc in viața mea bună niciodată timpul,
Aștept să se mai schimbe în suflet și anotimpul.
Nu îmi este frică acum să încep și lucruri mai noi,
Și mai am lângă icoana mea un verde și mic trifoi,
In fiecare zi eu vreau să mă bucur iar și de viață,
Știu să rup tristețile vieții și le leg cu o groasă ață.
Poate nici Soarele nu mai strălucește iar pe cer,
Timpul meu din viață este un priceput meșter,
Nu port în sufletul meu și pe față nici o mască
Începe ploaia pe stradă iar să mă urmărească.
-->
Comentarii
😀