Ninge calm cu fulgi de zăpadă argintii,
Alunecă gândul printre zăpezile iernii,
Copacii adormiți sunt acum liniștiți
De multă zăpadă sunt bine acoperiți.
Și vremea rece mă gonește iar acasă,
Baba Dochia a mai scos iar și o coasă,
Și un fus se răsucește foarte zgomotos,
Este vântul iernii prin curte atât de geros.
Privesc cum vântul și îmi bate la geam,
Pe masă multe portocale și nuci iar am,
Brusc miroase a vin dar și a scorțișoară,.
În musafir înghețat mă așteaptă afară.
Simt dogoarea albă care vine iar pe ușă,
Focul dansează și adună un sobă cenușă,
E seară, Luna este și ea foarte înghețată,
Ninge cu fulgi mari, toamna este uitată.
Călătoresc acum și printre ninsorile iernii,
Lângă foc nu simt niciodată gerul vremii,
Încălzesc cu privirea și geamul înghețat,
Cuptorul îmi dăruiește ceva bun de gustat
Și musafirul se pregătește liniștit să plece,
Eu îl rog să rămână, afară este foarte rece,
Pregătesc un pahar cu vin și scorțișoară,
El începe foarte fericit să cânte la chitară.
-->
Comentarii