Picăturile grăbite de ploaie cad și mă apasă,
Am un ceai inflorit bine și cald iar pe masă,
Cerul este răgușit parcă iarna o și i cheamă,
Am un tablou foarte nou de așezat in ramă.
Uneori ploile toamnei gonesc și curcubeul,
S-a înfuriat printre ramuri goale tare vântul,
Toată ploaia eu o simt in piept și în gânduri,
Eram copil când alergăm prin multe păduri.
Ea ține departe razele Soarelui de noi departe,
De căldura sănătoasă viața acum se desparte,
Ne plouă cerul cu bogații, noi fugim prin ploi,
Urmăresc și in grădină printre frunze un șiroi.
Când plouă tare în curte, plouă în al meu suflet,
Numa lucrul meu mă așteaptă, este incomplet,
E ploaie și se joacă de multe zile printre ramuri,
Și-mi mângâie cu stropii reci mai multe geamuri.
Umbrela mare nu poate să oprească iar ploaia,
Dar nu îmi place niciodată să ascult harmălaia,
Mă ajută prin timpul care trece acum prin ea,
Este veștejită și tristă prin ploaie curtea mea.
-->
Comentarii
😀