16 poezie
Ploaia din ochi
Lacrima se usucă pe obraz dar rămâne în suflet,.
Am în mâinile mele ploaia care a inundat și ochii
Ascunde de mai mulți ani într-un suflet un secret,
Când printre dureri mi se mai înmoaie genunchii.
Privirile sunt felul în care iar corpul mai vorbește,
Și o despărțire grea in viață este o oglindă spartă.
Mulți ani se luptă cu timpul dar și în suflet trăiește
Numai în ea durerea mare a sufletului o mai poartă.
Lacrimile mai sunt ploile care nu spală nici strada,
Unde este iubirea adevărată este o mare suferință,
Și care o dată a topit din două suflete bine zăpada,
Care este mângâiată cu iubire multă și de credință.
Tristețile timpului sunt în viață iar și ploile din suflet
Atunci când sufletul trist simte foarte bine durerea,
Care a rămas printre versurile scrise într-un caiet
Și care prin viața ani supărată te mai și urmărește.
Cuvintele sunt toate lacrimile pe care noi le rostim,
Și numai oamenii care au lacrimi sunt buni prieteni,
În credința curată prin tristeți bine ne și adăpostim,
Când plângem nu uităm că nu suntem noi veșnici.
-->
Comentarii