Nicoleta Mija România Panorama literară septembrie 2023
1 poezie
Scrisoare neterminată
Adesea mă pierd și în lumea asta mare,
Privesc in jur cum toate sunt trecătoare,
Cad acum peste sufletul meu norii grei,
O lacrimă se joacă deseori în ochii mei .
Dar eu nu renunț la visele care mereu apar,.
Privesc zâmbind, rup foile iar din calendar,
Îmi place să ascult și un cântec de vioară,
Deschid geamul când Soarele o să apară.
Mă prind iar de o rază ca de un fir de foc,
Pentru lumea asta mare viața pare un joc,
Cuvintele toate sunt din suflet bine pornite,
Și pictez cu ele visele mele pe multe orbite.
Trăiesc aici in lumea asta și atât de rebelă,
Care transformă frumusețea iubirii în fală,
Eu trăiesc mai frumos în viața mea din vise,
Și unde porțile cerului sunt mereu deschise.
Eu nu alerg după multe tristeți care iar apar,
Dacă mai mă rog bine nimic nu este în zadar
Nu pot să cred niciodată in falsele lumii priviri
Dar simt în sufletul meu ale credinței străluciri.
Lumea mai trece pe rând și printr-un anotimp,.
Când vine și iarna simte când nu are iar timp,.
La poarta vieții mele adesea rele multe, patimi,
Cerul plouă peste noi trist și cu multe lacrimi.
Simt in suflet cum iar stă ascunsă încă o rază
Deschid geamul larg, privesc cerul la amiază,
Un nor plutește pe cerul întunecat la asfințit
Picurii ploi peste gândurile mere au și sosit.
-->
Comentarii
în ciuda greutăților vieții, este important să nu renunți la visele și speranțele tale.
După suferință mai apare din când în când și răsplata. Cabalistice versuri... M-a bucurat popasul!