Seara desenează frumos multe picturi,
Privesc iar amurgul roșcat de toamnă,
Roadele pământului toamna le adună,
Calc atențentă câteva bolnave uscaturi.
Se odihnește în curte o frunză galbenă,
Vietăți mici aleargă pe sub creangături,
Se coc mai bine în vie albe, negre vinuri,
Mai pun și pe umerii mei încă o haină.
Poate și sufletul meu este mai boem,
Alunecă vântul printre tristele ierburi,
Nici de ploile ei reci eu nu mă mai tem.
În foc arunc iar câteva uscate vreascuri,
Alunecă pe drum un roșu mai mare ghem,
Țes perna toamnei mele cu multe visuri
-->
Comentarii