7 poezie
Toamnă obosită
Călătorește ziua tristă într-un amurg
Cad peste streșini toate și ploile reci,
Frunzele triste peste cap pământ curg,
Vântul printre ramuri triste tu petreci.
Vântul printre frunze tare scormonește
O salbă de stele mici pe cer mai apare,
Ploaia la geamuri cu vântul călătorește
S-a mai înseninat, ploaia repede dispare.
Vreun rătăcit și printre picurii ploii cântă
Când frunzele triste de ramuri deslușite,
Toamna obosită cântecul vântului ascultă,
Numai frunzele cad și sunt atât de uimite.
Vântul a obosit mai face câteva popasuri
Neadormit iar veghează și felinarul nopții
Strâng câteva frunze în mai multe versuri,
Citesc foarte atentă printre rândurile cărții.
Deschid fereastra larg și respir aerul rece
Pe strada mea un pribeag trece mai grăbit
Și altă toamnă spre iarnă repede iar trece,
La primul fulg de zăpadă eu m-am gândit
-->
Comentarii
Versurile sunt simple, dar emoționante. Poezia are un ritm plăcut, care ajută la crearea unei atmosfere melancolice.