Ioan Muntean, România, Panorama literară, iulie 2023
1. (cyberpoem)
dansând printre stele
cu perdele de stele căzătoare
înfășurate pe corpurile noastre
iar casa meteorică a cerului în ochii noștri
graţiază frumusețea luminii luminoase
precum calea sufletelor care strălucesc
atingând imaginar mâinile tale
spre lună am văzut departe
în aer
dansuri de foc ca noi în rotire nesfârşită
parfumând noaptea
gândurile noastre de mângâiere
luând-ne departe într-o lume din doi
în cazul în care existăm doar noi
nu privi umbra pașilor noștri
ne ascundem nu în noapte
conține pielea celuilalt
precum secretul flăcăind o melodie
ce ne învelește în coconul cald
al simfoniei bătăilor inimilor noastre
revin în viață pe măsură ce simt căldura ta
cum ajunge la buzele mele
pot trăi pentru totdeauna în această clipă
am avut în brațe
bătăile inimii tale sincronizate cu a mea
părțile tale înfășurate
dar eu atât știu
totdeauna nu durează mai mult de o clipă
dar sunt mulțumiți acum
că ne bucurăm de momente scurte
viaţa ne permite să avem
o altă aromă
şi aș fi mai degrabă acum
o altă buză ce ar dansa pe a ta
precum o evă pe o stea
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic
republicat pe cronopediada.wordpres.com şi pe ioanmuntean.wordpress.com