Ioan Muntean, România, Panorama literară, aprilie 2023
24. (poem cibernetic)
gândul grădinarului
șirurile din grădina lui se îndreaptă mult
în curtea lui
suficient de departe încât la vârsta lui
transpiră mergând de pe treptele pridvorului
până la cel mai îndepărtat stand de roșii
unde verifică firul de pui
ce ţine veverițele afară
fiii săi își aduc soțiile în vizită
și numai ei
în calitate de îngrijitori
înțeleg
munca lui
atingând frunzele neclare
în timp ce acestea
merg pe rânduri de fasole
porumb
și varză
rotunde ca bunicile lor cu nepoții
în timp ce fiii îl imploră să renunțe la grădină
pentru un fotoliu
și un televizor
și mai puțin risc
al unui infarct la soare
nu o spune cu voce tare, ci zâmbind
nu se poate gândi la un loc mai bun pentru a muri
decât printre prietenii săi comuni
care și-au împărtășit atingerea în fiecare zi
să aibă pământul întunecat la spate
în timp ce frunzele lor îi aruncă
un adio omului care a mișcat
atât de dedicat
umbra lor
închizând ochii când se ridică
printre ei
prin ele
deasupra lor
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic