Ioan Muntean, România, Panorama literară, iunie 2023
19. (cyberpoem)
lumina
lumina lunii ne duce la stele
seară de seară
soarele s-a întunecat
noaptea e aproape
obiectele par a fi în întuneric acoperite
când ochii rătăcitori ne sunt orbiți
când pe cer
stelele strălucesc uimitoare
lumina lor ne atrage mai sus
spre tărâmuri necuprinse
cu prințese pline de strălucire
și zâne vaporoase
care își fac casa în tărâmuri răsfirate
cu flori și poeme venerate
noi ne pierdem cu ușurință
în lumina magică și plăcută
a întunericului
chiar și atunci când pare că ne va înghiți total
avem această lumină
care ne duce departe
și nu ne lasă să fim singuri în acea noapte
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
eu nu-s împovărat, sunt pătruns de lumină...
poezie - cyberpoem - poem cibernetic
republicat pe cronopediada.wordpres.com şi pe ioanmuntean.wordpress.com