Ioan Muntean, România, Panorama literară, aprilie 2023
27. (cyberpoem)
noaptea lunii
noaptea când adorm singur
închid ochii
mă regăsesc în brațele tale
legănat cu tandrețe infinită
beat de mângâierile tale
și numai a ta gură lacomă
pe corpul meu
mă linişteşte
ca o mare în orizontul infinit
pământul se pleacă
marea e plată toata noaptea
pământul a căzut în mare
pământul este absorbit de mare
fără frământări
toţi zorii nopţii au apărut brusc
ca o singură rază
încărcată de vântul din larg
zâmbetul tău fără avertisment
se întâmplă să vină de departe
mergând de la mal la mal
și apoi într-o dimineață
trezindu-mă
nu este aproape nimic
dar tu eşti acolo
mă uimești
în golul rărunchilor
cu bucuria de a trăi
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic