Ioan Muntean, România, Panorama literară, aprilie 2023
27. (cyberpoem)
noaptea lunii
închid ochii
mă regăsesc în brațele tale
legănat cu tandrețe infinită
beat de mângâierile tale
și numai a ta gură lacomă
pe corpul meu
mă linişteşte
ca o mare în orizontul infinit
pământul se pleacă
marea e plată toata noaptea
pământul a căzut în mare
pământul este absorbit de mare
fără frământări
toţi zorii nopţii au apărut brusc
ca o singură rază
încărcată de vântul din larg
se întâmplă să vină de departe
mergând de la mal la mal
și apoi într-o dimineață
trezindu-mă
nu este aproape nimic
dar tu eşti acolo
mă uimești
în golul rărunchilor
cu bucuria de a trăi
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic