Ioan Muntean, România, Panorama literară, iunie 2023
25. (cyberpoem)
steaua mea
să nu încetăm niciodată
să numărăm stelele
o dată la un moment dat
ne-am uitat în sus la ceruri
am văzut acea frumusețe
care nu putea fi niciodată a noastră
și am râvnit puterile de a crea o astfel de artă
dar tot ce am putut face
a fost să numărăm stelele
una două trei
de stele atât de apropiate
ajung la noi zdrobite
cu toate acestea
adorăm stelele
pentru că ele încă strălucesc
cu aceeași vibrație
așa că tot ce am încercat
să ne rugăm la acele stele
patru cinci șase
toată lumea a vrut să dețină o singură stea
nu alții infinit am numărat până acum,
dar aceasta a fost o dorință care ne-a distanțat,
în atâtea războaie, oamenii luptau pentru stelele lor.
șapte opt nouă
am a căutat cerul în noapte pentru steaua mea
dar istoria și știința m-au învățat ceea ce sunt
structuri îndepărtate
care nu au fost niciodată destinate pentru noi
și așa am oprit în final păcăleală noi înșine.
zece
enşpe mii
am venit atât de departe
şi mi-am oprit privirea în sus
și astfel am ajuns la ultimul număr
care trebuia să fie stea mea foarte proprie
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic
republicat pe cronopediada.wordpres.com şi pe ioanmuntean.wordpress.com