Ioan Muntean, România, Panorama literară, mai 2023
22. (cyberpoem)
text metamorfozat [preobejanie 1]
călătoria ne reproduce gândurile imateriale
adâncind cu fulgere bătăile de vis
şi dacă vreodată un cuvânt
de două zile
că o miere albă netedă
ar avea un copil proaspăt ridicat
din înfricoșătoarea eră pentru rugăciune anume
nu va pieri în astre va fi condamnat la nivelul lui
se ia dimineața foamea unei toamne aride
toamnă aridă de vremi trecute
un trandafir cu ceea ce va fi fost dat
să fulgere mai des în rădăcini de ani
autorii vremii trecute
cu un surâs de săptămâni poate
poate pentru mine mai albastru marin ca soarele
sus e ora șase
eu scriu ce-mi trece prin cap mai absent
ca oamenii să nu poată sta prea multă vreme
singur cu apa
cresc milioane de fulgere
rădăcini de lance peste timpuri
e semn această taină grea
sau tradus de arc de capătul orei nenăscute
se ține să urce la extaz ca de ciuturi goale
am văzut scris chiar și în visul de pretutindeni
datoria gândului cu amintiri peregrine
cine apucă să înţeleagă lumea
are o parte de a fi doar la tatăl nostru
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic
republicat pe cronopediada.wordpres.com şi pe Cronopedia.wordpress