Ioan Muntean, România, Panorama literară, mai 2023
13. (cyberpoem)
trup
dureros pâlpâie o candelă cu arc
de doruri multe
stele își găsesc un verde de crin
ce le-am văzut scrise
pe-un telefon găsit
risipit cumva
într-o țară de foc
fără umbre
unde eram un șofer trecut
prin tine
prin legănarea de greu
care nu înțelegea rosturile
ci precum cuvinte minuscule
![7128d83e56a4b5189c621626842bc55e.gif?profile=RESIZE_400x](https://i.pinimg.com/originals/71/28/d8/7128d83e56a4b5189c621626842bc55e.gif?profile=RESIZE_400x)
urcate și împrăștiate
de calul țăranului
peste apa crescută
cu milioane de spânzurători
ce nu le-am cicatrizat adânc în lemn
cu coada ochiului meu sufletesc
și eu scriu
rătăcit încă pe sânul tău
a trup mirosind
nici rău
nici atât de bine
și voalul din lumina ochilor tăi
poate înghiți o mie de sori
precum un trup imposibil
©Ioan Muntean, 2023
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Răspunsuri
poezie - cyberpoem - poem cibernetic
republicat pe cronopediada.wordpres.com şi pe Cronopedia.wordpress