Nicoleta Mija România
Panorama literară iunie 2023
16. proză
Clapele sufletului
Sunt un suflet visător care se ascunde deseori într-un chip vesel. Mă intrigă chipurile încruntate care nu știu să zâmbească. Am avut și eu momente când mi se citea pe chip suferința dar nu am uitat să zâmbesc.. Undeva in suflet era o speranță... Undeva în suflet stă ascuns un gând care iubește frumosul, răsăritul într-o dimineață cântecul grădinii indiferent de vreme, luna care îmi veghează somnul. Sunetul grav am viselor alunecă in viață pe clapele sufletului.
Sunt tristeți care vin ușor și lasă o dâră de întuneric, un concert pe care din păcate câteodată trebuie să îl asculți. Simți atingerea sării pe chipul trist al sufletuluii și încerci să evadezi printre cărțile vechi și un pahar de vin. Inima ascultă concertul sufletului, următorul sunet mai mișcă o clapă în suflet, o clipă lumina alunecă printre faldurile perdelei. Momente dintr-o zi cu liniște îmi privesc chipul pe care sufletul îl mângâie.
Dacă mulți oameni ar zâmbi in lumea asta mare sufletele ar începe să apese pe clapele fericirii. Dacă mulți oameni ar citi deseori o carte din biblioteca mare a sufletului nu ar mai fi triști. Dacă mulți oameni ar privi in lumea asta mare un răsărit la malul mării ar scrie in suflet cuvinte despre iubire. Dacă mulți oameni s-ar ruga la Dumnezeu în același timp in casa sufletului ar aduce multă lumină și bucurie sufletească
-->
Răspunsuri
Ca şi la un pian sufletul are clape albe şi clape negre, în alternanţă, inevitabil