Nicoleta Mija România Panorama literară iunie 2023
13 sonet
Dunărea Sonet
Dunărea se acoperă toată cu albi nuferi
O lebădă își desfășoară aripile iar in vânt
Și trestia se îndoiește mângâiaă de vânt
Cerul se încarcă bine cu a nopții luceferi
Deschid ochii mari și nu mai scot un cuvânt
In apă peștii se ascund iar de mine mai ageri
Un pescar bronzat mai vaslește din răsputeri
Îmi place mereu al Dunării alb acoperământ
Frumoasa apă curge lin iar lângă mine a venit
Pe malul ei mă odihnesc și nu am deloc temeri
Mă retrag mereu în căsuța mică unde am dormit
Cu grijă tu cu mulți nuferi începi să mă acoperi
Mereu Dunărea cu multă bucurie m-a ademenit
Privești minunile dăruite de Dumnezeu, te bucuri
-->
Răspunsuri
În sfârşit şi ceva cu iz dunărean... un vals închipuit pe valuri... amintiri sentimentale...