Postat de Lenuş Lungu pe octombrie 6, 2016 la 22:13
Diogene din Sinope ( 412-323 î.Hr.)
Diogene din Sinope (412-323 î.Hr.) A fost un filozof antic grec. S-a născut dintr-o familie de nobili. Practica un ascetism extrem, ajungând până la ciudățenii excentrice. Se denumea cetățean al lumii ( cosmopolit). În tinerețe a fost izgonit din orașul natal pe motiv că ar fi făcut bani falși. În jurul anului 385 î. Hr. a sosit la Atena și a devenit elev al filozofului Antisthene, întemeietorul școlii cinice. A călătorit mult, a trăit o vreme în Corint. Autor a șapte tragedii și a paisprezece dialoguri cu caracter etic, care nu s-au păstrat. Este erou a nenumărate relatări care îl zugrăvesc drept un filozof-ascet trăind într-un butoi, propovăduitor al virtuților cinice – revenirea rațională la simplitatea naturală, adversar al moralei comune. În comparație cu Antisthenes, filozofia acestuia era mult mai radicală, a introdus conceptele de cosmopolitism, nega necesitatea familiei, a legilor, provăduia ideea potrivit căreia nevestele și copiii trebuie să aparțină tuturor. Lucrările lui Diogene cele mai importante: „Despre iubire”, „Despre cetate”, „Oedip”, ” Tiestes” ș.a. * ” Când prosperă lumea?” a fost întrebat Diogene. ” Când regii filozofează, iar filozofii domnesc”, a venit răspunsul. * Dacă dai altora, dă și mie; dacă nu, începe cu mine. * Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru cel Mare, care trecea pe acolo, s-a oprit deasupra lui și a zis: ” Cere-mi ce vrei tu”. Diogene a răspuns: ” Nu-mi fă umbră”. *Diogene a fost întrebat: ” Ce ai să faci dacă ți se sparge butoiul în care trăiești?” ” Nu mă frământă, răspunse filozoful. Locul pe care îl ocup eu nu se poate sparge.” * Eu nu sunt nebun, ci pur și simplu mintea mea e altfel decât a voastră.
@Lenuș Lungu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
buna idee.... un pic de cultura popularizata.... poate sant de ajutor
Mulțumesc frumos !
Vânt de dor
Un vănt de doruri grele bate
- Chemarea depărtărilor - și răzbate
Cu iluzii și speranţe adunate
Și-n nori de supărări amestecate.
Trimit din suflet caldă ploaie
Ochii norilor, plînși – şiroaie…
Soarele zâmbeşte printre gene:
Urmaţi exemplul lui Diogene?
– Astăzi v-am luminat cărarea,
(La ce mai foloseşte lumânarea?)
Ca să părăsiţi Valea Plângerii,
Și să plutiți în zbor cu ingerii!
Puneţi jalea între paranteze,
Inima-n libertate să viseze…
Cu deznădejdea în izolare
Speranţa răsare la soare.
Alungaţi de pe frunte norii,
Să v-o mângâie zburătorii
Și dorurile coapte-n noapte
Să le dăruiţi în… şoapte.
MdR
Mulțumesc frumos pentru frumoasele versuri Mircea!♥️