Arhimandritul Sofronie explică succint aceasta. Există o diferență fundamentală între a cunoaște științific și a cunoaște teologic, în termeni de obiectiv-subiectiv. Cunoașterea duhovnicească nu ne permite obiectivarea, ca fiind una care presupune întâlnirea liberă între doi subiecți, cel cunoscător și cel cunoscut./1/
Dumnezeu este Subiectul cunoașterii omului și nicidecum obiectul acesteia. Cunoașterea duhovnicească este posibilă prin receptarea Harului, care să ne deschidă participativ realității celei mai presus de noi, cea în planul ființării.
Energia, ca act al Lui Dumnezeu se răsfrânge în toate planurile existenței umane. Cunoașterea noastră este predominant una experimentală, iar în ea nu există elementul obiectivizării.
Este urmarea unirii noastre în însăși Ființa a două subiecte-Dumnezeu și omul.
Cunoașterea teologică nu poate exista din acest motiv decât inter-personal. Dumnezeu se contopește cu omul, astfel încât acesta îL trăiește pe Dumnezeu ca pe propria sa viață, spunea Sofronie în cartea sa din 2005 /5 /.
Latura modernă a fizicii, mai precis cuantica, încearcă în prezent, să se impună, prin cantitate, decât prin calitate, printr-un volum imens de lucrări, ceea ce cred nu îi conferă un atu. Dimpotrivă, ea stârnește ambiguități, bizarerii cu cât avansează cu noi și noi erori
Observatorul se presupune în aceste concepte științifice de cercetare că interacționează în chip necesar cu obiectul cuantic, atunci când îl observă. Realitatea observată astfel, este în chip necesar una de interacțiune.
Dar, Dumnezeu se descoperă cui și cum vrea Acesta. Atunci când știința vrea să încerce să definească persoana, ea o face în categoriile ei specifice, mai curând depersonalizatoare, obiectivante, adică doar individual.
Persoana scapă cunoașterii filosofice și științifice, spunea arhimandritul Sofronie. A iubi poate fi înțeles doar în termeni existențiali precum "Amo ergo sum", nu precum spuneau romanii filosofi acum două mii de ani "cogito ergo sum"./1/
Orientul creștin a văzut corect în "iubire", chipul în care omul se poate apropia de Dumnezeu. Este vorba de apofatism și nu de catafatism.
Asceza duce la înduhovnicirea omului, și nu intelectul uman. Persoana umană este în același timp o realitate de taină.
Nu poți înțelege științific faptele sfințeniei, iar suprafirescul este o violare a legilor fizicii mai curând/ 1/.
Stiințificul fără transcendent nu reprezintă nimic, continuă astfel.
Trecerea de la fizica newtoniană la cea cuantică, se afirmă în lucrarea /1/ a dus la slăbirea caracterului obiectiv al investigării umane. Se vorbește azi de o obiectivitate slabă și nu de o obiectivitate mare, în cercetarea infinitului mic, așa cum este definit el actual de fizicieni.
Observatorul intervine în experiment, nevoit de acesta.Realitatea ni se dezvăluie din acest motiv doar ca una de interacție cu observatorul uman, fapt valabil și pentru științele psihologice/1-4/.
Se presupune, că nici măcar o obiectivare slabă nu poate oferi cadrul adecvat gestionării a ceea ce constituie teritoriul subiectivității umane prin excelență, spune Pr. Dr. Răzvan Ionescu/1/, pe baza celor afirmate de Arhimandritul Sofronie. Sunt perfect de acord cu această părere.
Este vorba actual de o speculare a crea ce spun oameni moderni de știință chiar cu premiul Nobel . Se încearcă de diferiți filosofi să se impună idei noi, cu totul ambiguu, peste cele ale laureaților Nobel ai secolului trecut care s-au abținut, de la alte comentarii, inclusiv filosofice, acolo unde terenul era vulnerabil.
Știința, se știe bine, permite cunoașterea doar prin obiectivabil.Este limpede ca lumina zilei, că un astfel de mod de gândire, de cercetare științifică și filosofică, simplifică la maximum persoana umană, reducând-o la un simplu individ manipulabil.
Diferența între psihologia științifică și teologia empirică, cum sublinia Arhimandritul Sofronie este imensă fie și din acest motiv doar. Pe de altă parte, căutările psihanalitice sunt și mai bizare în acest context, prin fragmentarea și împrăștierea către un subconștient sau inconștient, paraconștient etc .
Logica umană nu ne îngăduie să credem, că un Om istoric, pe care l-au putut vedea, pipăi, pe care l-au putut omorî cei de atunci, este Făcătorul întregului nețărmurit cosmos.
Este necesară mai departe dezbaterea unor elemente succinte de antropologie.Antropologia psihologiei și vieții duhovnicesti sunt perfect distincte, iar analizele psihologice devin copilărești comparativ cu cele duhovnicești.
Psihanaliza nu îl vindecă pe om ci îl duce mai degrabă la o confuzie și mai mare. Este înfricoșător cât a crescut atașamentul oamenilor la psihologie, spune Pr. dr. Răzvan Ionescu, bazat pe Arhimandritul Sofronie /1-5/.
Credința în Dumnezeu nu este una irațională, cum spun unii, ci suprarațională, deasupra rațiunii. Ea implică un exercițiu al rațiunii înviate, datorită răstignirii ei voite pentru categoriile curente.
Bibliografie
- Răzvan Ionescu, "Duhovnicie și știință în teologhisirea arhimandritului Sofronie Saharov", Editura Apostolia, 2019,
- Sofronie Saharov,"Nașterea întru Împărăția cea neclătită", Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2003,
- Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești ",volumul I , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004,
- Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești",volumul II , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2004,
- Sofronie Saharov,"Vom vedea pe Dumnezeu cum este", Editura Sophia , București , 2005,
- Mircea Florin Caracaș, "Vindecare prin scris", Editura EIKON, noiembrie 2017,
- Mircea Florin Caracaș, 33 Poeme –Rânduri arse de iubire, Editura ePublishers, 2016.
-->
Răspunsuri
Draga Domnule Ioan Muntean
M-au impresionat foarte mult doua din postarile Dumneavoastra.
In primul rand cea cu parintele Profesor Gheorghe Holbea, ucenicul Parintelui Dumitru Staniloae.
L-am avut profesor in anii de facultate de teologie Ortodoxa, perioada 2004-2008 .
Imi perdusem memoria aproape total de la substantele chimice puternice inhalate o perioada lunga prin meseria pe care am practicat-o zeci de ani, aceea de specialist in chimie.
Parintele Profesor duhovnic Petre Comsa unul din ucenicii marelui Pr. Profesor Constantin Galeriu, aparut in viata mea tocmai atunci cand acesta a trecut la cele vesnice, mi-a indulcit anii de teologie , cand trebuia sa fac fata la circa douazeci de examene pe an, iar memoria ma parasise, fiind arsi neuronii .
In fiecare saptamana , timp de paru ani la rand ma invita la o masuta mica in biserica Sf. Ilie Grant , pentru a analiza zeci si sute de carti, si a ma pregati temeinic la examene.Finalul a fost ca am terminat in primii cinci din cateva sute de studenti , iar memoria mi-a revenit miraculos, dupa ce anterior nu tineam minte nimic.
La examenul Parintelui Gheorghe Holbea de Mistica, atat de iubita , precum si Dogmatica si alte discipline de Pr Dumitru Staniloae am fost si mai implicat.
Pentru intrarea in facultate, citisem toate volumele dogmaticii si de mistica, si raspunsesem din acestea la examen desi mi se indicase o alta bibliografie mult mai usoara .
Am luat loc in amfiteatrul Staniloae la ora examenului, din anul II, dupa indelunga rugaciune , in unul din ultimile randuri centrale .
Dupa ce am luat cunostinta cu subiectele date , am avut un moment prelungit de rugaciune catre Duhul Sfant , inainte sa incep sa scriu .
Pozitia in care am intrat in rugaciune nu a scapat ne observata profesorului. Am inceput sa scriu, ca si cum mi-ar fi dictat Cineva de Sus prin Duhul Sfant .
Profesorul a urcat treptele Amfiteatrului aproape neobservat , venind apoi in spatele meu, din partea stanga a inimii, si cuprinzandu-ma sub anteriul acestuia , ca si cum as fi fost luat in brate de Dumnezeu.
Simtea astfel toate virbratiile pe care si eu le simteam , iar eu o fericire nespusa desi nu intelegeam ce se petrecuse de fapt
Nu am incetat sa scriu mai departe . La un moment dat m-am oprit, prima data . Parintele mi-a spus atunci soptit usor la ureche. -Si Parintelui Staniloae i-ar fi placut sa citeasca ceea ce ati scris . Continuati....
Dupa terminarea facultatii, am continuat sa tin legatura cu acest Profesor exceptional, mergand in special la Biserica aproape de Facultatea ASE , unde Parintele predica .
I-am daruit in 2016 , prima mea carte, Randuri arse de iubire 33 de Poeme .
M-a privit intr-un anumit fel, care m-a umplut de fericire ,exact ca in anii de studentie .Ne-am intalnit anual la anumite intervale , la diverse conferinte , manifestari teologice .
Reauzind acum vocea calda a acestui mare Dascal, intr-o Predica ampla legata de subectul abordat acrela de Cunoastere duhovniceasca, am trait de aici de departe, la mii de kilometri de Bucuresti, aceeasi emotie ca acum peste 15 ani. Va multumesc pentru aceasta.
Pe măsură ce vă citesc (recitesc) mă încredinţez că am făcut o bună propunere pt. noi toţii în comentariul de la cealălaltă postare...
Îndeosebi sunt încântat de amintirile personale al cronopedienilor ("amintirile copilăriei, adolescenţei, tinereţii, maturităţii ş.a.m.d. - ele sunt izvor de energie pozitivă şi pentru ceilalţi...)
Mulțumesc pentru acest material foarte interesant.