Referitor la lumea creștină, în "Dublul Jurnal Creștin European" /2/ am arătat ce poate fi mai minunat, mai instructiv, mai hrănitor pentru suflet și minte, decât aceea să călătorești.
Sunt imense beneficiile pe care le pot aduce călătoriile, spun numeroși autori. Pe de o parte e vorba de căutarea unei naturi binefăcătoare.Iar pe de alta, de diverse terapii.
Parcursul străbătut geografic se constituie ca unul veritabil de viață. Grija pentru suflet se împlinește printr-o radiografiere atentă a acestuia. O serie de drumuri descrise de mine au avut scopuri precise legate de Conferințe și Congrese de specialitate, așa cum au fost deplasările din:Volos, Salonic, Halkidiki, Maastricht, Viena, Heidelberg, Strasbourg, Usti nad Labem, Lyon, Paris...
Toate mi-au fost de folos, dacă mă gândesc nu numai la activitatea mea profesională, mai ales după anul 1989.
În toate acestea, și în multe altele am simțit Pronia , chemarea puternică a Lui Dumnezeu. Am observat de fapt aceasta în toată viața mea și în final am înțeles mai bine.
Un lanț miraculos de locuri parcurse, aparent fără o legătură puternică vizibilă s-a legat." Dublul Jurnal Creștin European "este al doilea Jurnal al meu de călătorii după "Nopți pariziene"/1/.
S-a luminat tot mai mult ceea ce am simțit și am transmis și cititorilor Prin cartea Pr. Alexa Visarion, " 7Cuvinte ale Iubirii, sacre taine care ne unesc"/3/ am înțeles o serie de aspecte legate de lumea creștină:
1.Prin Liturghie începi să deprinzi în existența ta, durerile și suferințele celorlalți, lărgindu-ți inima. Este un fapt adevărat și la propriu și la figurat. /3/
Inima are această capacitate de lărgire imensă. În timpul rugăciunii inimii se poate petrece aceasta, pentru curățirea vasului ales de Duhul Sfânt, spun Sfinții Filocalici .
2.Civilizațiile străvechi făceau un lucru deosebit: pe oamenii bătrâni îi așezau în mijlocul comunității. Oare de ce ? spune lucrarea /3/.
Pentru că trebuia să-i vezi mai bine și să înveți de la ei, pentu că viața ta va trece iar tu trebuie să îți evaluezi eficient existența, pentru că altfel viața ta se va scurge în zadar.
3.Nu te lupta cu civilizația, nu încerca să schimbi ceva în ea, căci nu ai cum să realizezi aceasta. Dar, străduiește-te să rămâi tributar unor lucruri care-ți dau experiență și care durează./ 3/
Lumea creștină are o experiență de două mii de ani. Ea se sprijină pe o alta, cu o vechime de alte mii de ani, lumea iudaică.
Raportați-vă la o civilizație veșnică, cea a Cerului. Nu încercați să fiți purtătorii unei idei la modă, că moda trece, spunea tot Sofronie/1/. Lumea creștină ne propune moduri de a exista în lumea aceasta. Sfântul Isaac Sirul spunea că:
" iadul este cea mai de jos treaptă a cunoașterii Lui Dumnezeu în cartea sa "Cuvinte pentru însingurați"./ 2 citare din 1/
În iad, oamenii nu trăiesc indiferența față de Dumnezeu, ci doar o mare suferință. Iadul este un mod de a îL cunoaște pe Dumnezeu, dar nu în forma iubitoare, ci în forma respingerii , și a suferinței noastre.
În biserică te poți mântui, dacă aderi la Civilizația Cerului. Viața creștină te poate mântui.
4.Orice întâlnire cu Dumnezeu trebuie să se transforme în deziderat al vieții noastre. Dacă transformi întâlnirea, relația ta cu Dumnezeu într-un eveniment universal, el nu va mai reprezenta ceva de care să spui nonșalant:- Am uitat!/3/
Suferința omului poate deveni chiar plăcută, bucuria minunată, dar indiferența este chinul iadului. Orice poți purta, iar un om care te urăște poate fi plăcut, unul care te iubește, și mai plăcut, dar, un om care e indiferent față de tine, devine extrem de dureros.
5. Atunci când venim la Liturghie, inima noastră e bine să fie liberă, nu trebuie să ne simțim constrânși cu ceva, de cineva, pentru a veni./3/
Pr. Arhimandrit Sofronie Saharov spunea:" Lucrurile pe care nu le facem de bună voie nu au valoare veșnică:"Să venim la Biserică de bunăvoie, cu inimă bucuroasă. Dumnezeu nu țintește aparențele, ci întotdeauna adâncul omului.
6.Sfântul Apostol Pavel, în Epistole afirma:" Să te faci tuturor toate. Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește prin mine !"Te lași deci în mâinile Lui Dumnezeu!
7.Este greu să te așezi în stare de jerfă, dar, începutul doar este mai greu. În momentul în care, tu faci acest prim pas, harul Lui Dumnezeu vine peste tine și te ajută să nu mai simți totul ca pe o corvoadă. Vei împlini astfel lucrarea, cu bucurie./ 3/
8.Tot omul caută să iubească și să fie iubit. Un om care crede în Dumnezeu, care și-a așezat viața în Dumnezeu, chiar dacă are căderi, este persoană, una care odihnește mulți alți oameni în jurul său, care aduce pace în casa sa, în viața sa.
9.Ateismul zilelor noastre a inventat o religie aparte: științele psihice. Preotul timpurilor noastre s-a dorit să fie tocmai psihologul. Toată lumea știe azi să vorbească psihologic. Mai toți dorim să ne descoperim sinele. Facem doar după cum simțim: meditații, relaxare. Mântuitorul în tot ceea ce face ne arată Crucea. În suferință ne petrecem mare parte din timp/1/.
Un exemplu este postul Paștilor, care durează șapte săptămâni, unul al renunțării, al zdrobirii, al înfrânării, în timp ce Paștele propriu-zis este doar trei zile. Bucuria, la final este scurtă.
Psihologia pe termen lung este falimentară, se spune la lucrarea /3/ , pentru că ea îndreaptă omul spre iubirea de sine. Dar viața noastră se rostuiește în Cruce, în jertfă, indiferent de religie și de culoarea pielii, iar omul e firesc să își asume Crucea./ 1/
În aceeași carte a mea / 2/ prezint unele modificări în concepția unor psihologi români profesori universitari. Unul dintre aceștia este prof.dr. Ion Mânzat. El afirmă:
-Psihanaliștii freudieni pătrund doar până la suprafața abisalului de care pomenesc doar. Acolo se cantonează, investighează. Marele scriitor rus Feodor Dostoievski de exemplu forează în straturile cele mai adânci, până la numitul sine și dincolo de sine, unde, în întunecatul abis văzut de Freud, licăresc de această dată luminițe.
Lumina din spirit este de natură divino-hristică. O spune un profesor psiholog:
-întunericul absolut este domeniul de manifestare al demonicului. Nu există practic un complement al celor două. Nu apare o fuziune, o unire a celor două. Cauza o constituie contradicția care întreține o trăire plină de tensiune a omului, de suferință și de durere/4/.
Aceasta practic anihilează o astfel de fuziune, înainte ca ea să se producă. Speranța se înfrătește cu iubirea și credința în Dumnezeu. Ea este opusă deznădejdii, este nădejdea. Poate că este prea mult spus psihologie creștină , un alt termen ar fi mai potrivit .
10."Cel ce vrea să își scape sufletul, îl va pierde, iar cel care-l va pierde, acela și-l va mântui"–spune Mântuitorul./3/ Bucuria vieții noastre este să îți dai viața petru celălalt spune tot Acesta. Îl cunoști pe Dumnezeu după cât iubeșți, după cât rabzi, sau după cât ierți. Dacă nu răspândești acestea în jurul tău, cunoașterea Lui Dumnezeu devine un lucru pur mental, un eșec al tău.
11.Cunoașterea Lui Dumnezeu este să te faci dar, jertfind egoul tău pentru cineva drag, îndurând, fără să cârtești, orice durere care vine asupra ta. Toată lucrarea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o este de asumare a Crucii, pe care Domnul ne-a lăsat-o să o purtăm cu bucurie și smerenie, spre mântuire.
12.Iubirea este o cale de descoperire astfel, iar atunci când iubești, Dumnezeu începe să ți se descopere./ 3/
13.Sensul vieții noastre nu este eficiența acestei vieți ci Crucea/ corolar 12/
14.Nu vorbi de tine mai mult de șapte cuvinte. Dar, dacă vorbești de Dumnezeu să fie cât mai multe.Să fie modul nostru de viață acesta. Să o facem cu înțelepciune și discernământ, nu să strigăm în tramvai că vine Apocalipsa. Cât de ușor poate fi astfel./ 3/
Am avut un moment de mare cumpănă în viață, în momentul în care am ripostat prompt pentru o fărădelege care se dorea să se continue sub urechile și ochii multora. Am reacționat firesc. Atunci, într-o curte în care ninsese și înghețase zăpada, m-am trezit că a urmat ordinul dat de cineva de lapidare imediată a mea
M-am întors cu fața către cei care aruncau cu bulgări mari de gheață spre mine, inclusiv privindu-l pe boss. Nu am fugit. Loviturile zguduiau puternic poarta mare metalică, o făceau să bubuie puternic, fiind din ce in ce mai aproape de mine. Între timp, privindu-i roată pe toți, le-am adresat câteva cuvinte, repetat, care m-au salvat:
-Vă iubesc pe toți!
A urmat un nou ordin de la boss:- Lăsați-l acum! Mi-amintisem brusc, cum Mântuitorul dăduse porunca: –Iubește-i pe dușmanii tăi !
15.Inima ta să fie liberă și când te culci și când te trezești./ 3/ Să fie blândă, bună, înțelegătoare față de toți cei ai casei. Roagă-L pe Domnul să îți vină în ajutor. Să facă El ceea ce tu nu poți face.
16.Casa noastră este icoană a Sfintei Treimi, dar ea poate fi și "icoana iadului". /3/
Casa nu este celulă a societății, cum spuneau comuniștii. Casa-cămin, ca mod de viețuire, ca dragoste, este, va fi în veci. Ea nu moare niciodată. Ceva din sângele nostru, din sufletul nostru rămâne acolo veșnic.
17.Tot ceea ce ajungem să spunem la nervi, respectiv la mânie este lipsit de sens./3/ Nu are drept scop decât pedepsirea celuilalt, ceea ce nu este dumnezeiesc.
18.Vederea Luminii dumnezeiești este prima chemare a omului, o chemare de o viață. 19.Senzația că iubirea ta este susținută de trup este una falsă. Iubirea susținută prin trup , îl omoară pe om. Destinul fatal al omului se împlinește prin aceea, că omul se oprește ades la trup.
Când vezi doar trupul celuilalt ești destinat pieirii.Iubirea este copleșitoare și greu de purtat.Atunci când iubirea nu e concepută după un model treimic:el, ea și Bunul Dumnezeu, încet, încet se va produce o ruptură./1/
20.A vedea, este mult mai adânc decât a explica cuiva, iar experiența vederii tale este una plină de uimire./3/ De cele mai multe ori uimirea aceasta este mută.
21.Inima transcende rațiunea. Ea-inima trece dincolo de logică, ghidează omul. Dacă îl întrebi pe un om credincios unde se află sufletul lui, el îți va indica pieptul sau inima sa, de unde și vorba adresată de greci omului iubit: ești inima mea, centrul, adâncul trăirilor mele sufletești. Grecul când se adresează iubitei spune: "psihi mou, sufletul meu".
Când suflăm sau ne comportăm împotriva Duhului Sfânt, ne simțim triști, amărâți, deznădăjduiți, fără rost în viață. Nu vom reuși să fim fericiți omorând ceea ce este viu, veșnic în noi, secând izvorul vieții veșnice care se află în noi.
22.Să nu ne amăgim, sufletul omului este sălbatic. Nu poate fi robit, nu poate fi încătușat, pentru că Dumnezeu a pus în sufletul nostru, alcătuiri pe care doar El-Dumnezeu le are, respectiv: libertatea, nemărginirea, veșnicia. Sufletul omului face ce voiește. Este mai liber decât tot ceea ce înseamnă, libertate pe pământ.
23.Sufletul omului este asemeni Duhului lui Dumnezeu, Care suflă unde voiește. Poți fi pe pământ și să trăiești în Cer. Poți fi aici, bine, să ai tot ceea ce îți dorești, dar să trăiești în iad, sau invers/ 3/ . Singura moarte pe care o poți aplica sufletului este indiferența. Un exemplu de răspuns adresat celei iubite -Am fost ocupat, am avut treabă. Așa începe moartea sufletească.
24.Un suflet de om este mai prețios decât tot universul. / 3/ Sufletul unui om este cel mai veritabil, mai autentic spectacol al lumii. Dacă ai înaintea ta un om, e bine să îl lași să se desfășoare, să se descopere, să se trezească. Să își arate astfel splendoarea sa în jur fără ca el nici măcar să știe.
25.Nu există un suflet de om mai important decât altul./3/ Cel mai important este omul din fața ta
Bibliografie
1.Mircea Florin Caracaș, "Nopți pariziene", Ed. ePublishers, februarie 2017,
2.Mircea Florin Caracaș, "Dublu Jurnal Creștin European" , Ed. ePublishers, noiembrie, 2017,
3.Pr. Alexa Visarion, " 7Cuvinte ale Iubirii, sacre taine care ne unesc", Editura Doxologia, 2019,
4.Ion Mânzat, " Psihologia creștină a adâncurilor, F. M Dostoievski contra Sigmund Freud ", Univers encyclopedic Gold, 2009.
-->
Răspunsuri
https://reteaualiterara.ning.com/video/lansare-carte-mircea-florin-...
https://reteaualiterara.ning.com/video/lansare-carte-mircea-florin-...
https://www.youtube.com/watch?v=qqe-KLsDUP8
https://www.youtube.com/watch?v=IPWb3NR3-qU