"Dacă , pentru a face știință îți este suficient să fii un creier, fiind elocventă sintagma " brain drain- fuga creierelor" spre Occident, în viața duhovnicească se cere simțire a inimii, cultivate prin practicarea rugăciunii."-Arhimandrit Sofronie Saharov/ 3/
Totul nu se poate realiza doar la nivel psihologic, ci întru Duhul Sfânt, Care printr-o Cincizecime personală, revelează rugăciunea, pe măsură ce se naște în inima ta pocăința. Știința experimentală nu dă cunoașterea veșniciei. Ea aparține formei vremelniciei și întinderii existenței. Cunoașterea prin credință este intuitivă, suprafirească, o descoperire a realităților de Sus.
În cărțile anterioare am vorbit pe larg inclusiv de rolul intuiției/7-9/. Filosoful și omul de cultură Henri Bergson laureat Nobel, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea ne vorbește pe larg de rolul intuiției în absolut toate domeniile, inclusiv în filosofie sau știință
Arhimandritul Sofronie, în lucrarea relativ recent publicată la noi în 2014, arăta că:" slujirea științei adusă omului se sfârșește odată cu sfârșitul istoriei noastre pământești, dar cunoașterea omului prin credința în Dumnezeu, este așa cum s-a arătat mai sus. Credința este o duhovnicească intuiție, căreia, în afara judecății discursive, i se dezvăluie realitățile lumii nevăzute", spune tot Sofronie.
Iată că intuiția poate fi duhovnicească. Pentru aceasta, mintea omului se coboară în inimă, pentru a cerceta acolo, la Citadela Lui Iisus, așa cum se întâmplă și la rugăciunea inimii.
Procesul nu este util invers, prin urcarea inimii în minte, cea care întunecă mintea astfel la rugăciune. Este și un act de smerenie să pleci capul, să apropii bărbia ta de inimă, la fel cu momentul când intri în biserică.
Se deschide astfel linia cea mai scurtă între minte și inimă. Judecata noastră discursivă, cu noi înșine, este importantă, dar nu suficientă, ca să trăim în exercițiul credinței în Hristos.
Încurcă cumva duhovnicia științele sau nu? se întreba Arhimandritul Sofronie.
Răspunsul, spunea acesta este pe de o parte în distincția vocațională a celor două demersuri , cel științific și cel sufletesc, iar pe de altă parte din modul de așezare a priorităților noastre.
Viața duhovnicească ne plasează în planul antropologic uman, mai sus decât orice preocupare personală din registrul cunoașterii naturale.
Un exemplu prezentat de Sfântul Siluan Athonitul, dat și de Arhimandritul Sofronie /6/, este că:"dacă un om duhovnicesc se va întoarce către știință, părăsind viața nevoinței, acesta va dovedi un potențial mai mare pentru aceasta, decât acea persoană mai puțin dăruită duhovnicește". Interesantă afirmație!
Tot Sfântul Siluan mărturisea faptul că:" fiii acestui veac sunt mai înțelepți decât fiii luminii",la fel și apostolul Luca Capitolul 16, versetul 8 din Evanghelia acestuia.
Petrecerea omului rugător este mai mare decât cea a omului științific cugetător, se afirmă mai departe.
Iar, dacă mintea contemporanilor inteligenți nu poate nici măcar câteva clipe să se țină în cele veșnice, atunci cine trăiește într-o formă mai înaltă?"spun și arhimandritul Sofronie în "Convorbirile sale duhovnicești "din 2004 și Pr. Dr. Răzvan Ionescu, care a fost și în Athos și la Frăsinei.
Încă de tânăr, atras de lucrările marilor fizicieni și chimiști laureați Nobel, am căutat să citesc inclusiv cărțile lor de filosofie.
Exemple mi-au fost savantul Erwin Schrὅdinger, cu descoperirile sale, dar și lucrarea filosofică cu titlul" Fizica cuantică și reprezentarea lumii" a lui Max Planck .
Ultimul încercase să descrie situația științelor fizice, după cum afirma, tocmai cu scopul de a da un exemplu util asupra modului în care socotea activitatea științei, care
spunea el, este un element important al umanismului. Aici, fizicianul se apropia evident de antropologie, de om.
Tot el afirma că:" sinteza cunoștințelor științifice nu constituie scopul ultim al științelor, iar problema antropologică este afirmată deja ca fiind țelul superior."
Este un fapt observat de mine inclusiv actual, odată cu participarea activ la discuțiile de acum câțiva ani cu savantul francez Jean Stoune, autor a numeroase lucrări, prezentat în cartea mea din 2017 cu titlul "Vindecare prin scris"/9/.
Conform cu unii dintre actualii premiați Nobel în fizică sau chimie s-au corelat eronat rezultatele lor în domeniul științific și filosofic cu teorii, inclusiv ale lui Jean Stone, care nu pot fi extinse de la microcosmos la macrocosmos, sau prin asimilarea vidului fizic din univers cu neantul.
Discuțiile purtate la acel moment cu această importantă personalitate franceză au dus la astfel de afirmații ale auditoriului, compus mai ales din fizicieni sau chimiști, filosofi, teologi, etc .
O analiză importantă care poate duce la înțelegerea parțială a rolului rugăciunii în viața omului este legată de mărturisirile Arhimandritului Sofronie, privitor la faptul că i-a fost dat să trăiască mai multe feluri de lumină și de lumini.
A fost vorba spune acesta ,de:" lumina insuflării artistice, care izvorăște din frumusețea lumii văzute, lumina contemplării filosofice, care se preschimbă într-o experiență mistică, lumina cunoașterii științifice,a cărei vrednicie este întotdeauna neapărat relativă, ispita arătărilor luminoase, aduse de duhuri vrăjmașe, și întoarcerea sa la Hristos ca fiind Dumnezeu desăvârșit, luminat fiind de Lumina fără de început.
Nu toți oamenii dețin aceeași putere, capacitate de a expune în cuvinte experiențele lor duhovnicești ,spunea mai departe Arhimandritul Sofronie/4/.
Un exemplu îl constituie Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, ucenicul lui Gamaliel. Siguranța mărturiei sale duhovnicești este de ne egalat.
Cât suntem de permeabili la cele expuse mai sus, ne-am putea întreba de aceasta , pe bună dreptate.
Zbuciumul adevărat al sufletului omului, uneori mai discret, dar infinit mai nobil, cel al vieții sale duhovnicești este opus spectaculosul fizic, pe care instrumentele tehnice contemporane îl fac cunoscut, prin forța imaginilor, cu o sugestie specifică poeticului, prin construcții metaforice precum: "peretele vremii" sau " pragul întinderii".
Trebuie să ai stofă de artist, chiar în domeniul științei, face o remarcă interesantă Pr. Dr. Răzvan Ionescu în cartea sa recentă /1/.
În viața duhovnicească, dacă nu înțelegem ceva, să nu îi lepădam cuvântul, ci doar să îl încredințăm Proniei Lui Dumnezeu, care lucrează prin primirea cuvântului duhovnicesc ,dincolo de capacitatea de înțelegere a momentului, spunea Arhimandritul Sofronie .
Bibliografie
- Răzvan Ionescu, "Duhovnicie și știință în teologhisirea arhimandritului Sofronie Saharov", Editura Apostolia, 2019,
- Sofronie Saharov,"Nașterea întru Împărăția cea neclătită" , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2003,
- Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești "–volumul I , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004,
- Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești"–volumul II , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2004,
- Sofronie Saharov, "Vom vedea pe Dumnezeu cum este", Editura Sophia , București , 2005,
- Sofronie Saharov, "Taina vietii crestine", Editura Editura Accent print Suceava, 2014,
- Mircea Florin Caracaș, "Drumul inimii către lumină", Ediția a I-a, Editura ePublishers, noiembrie 2017,
- Mircea Florin Caracaș, "Memoria iubiri "i, vol I si II, editura EIKON, martie 2019,
Mircea Florin Caracaș, "Vindecare prin scris ", Editura EIKON, noiembrie 2017.
-->
Răspunsuri