Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orînduielilor Gramaticii rumâneşti
225 ani de la apariţie
Istoria tiparului în Râmnicu Vâlcea începe în anul 1705, când episcopul Antim Ivireanu aduce prima tiparniţă în oraş. Aici vor fi realizate lucrări importante pentru cultura şi istoria noastră.
Astel în 1787 se publică prima lucrare de gramatică din Ţara Românească de către Ienăchiţă Văcărescu numită "Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor Gramaticii rumâneşti".
Autorul, reprezentant al curentului iluminist şi urmaş al vistiernicului Ianache de la curtea lui Constantin Brâncoveanu, s-a implicat la rândul său în istoria ţării, având roluri importante în politica externă a Ţării Româneşti. Erudit, cu vastă cultură, poliglot, adeptul latinităţii poporului român, resimte lipsa unei lucrări de specialitate dedicată regulilor de scriere a limbii.
Lucrarea publicată la Râmnicu Vâlcea, cu prefaţă închinată episcopului Filaret, conţine note ale autorului referitoare la istoria românilor, precum şi părerile despre istoria limbii române şi despre limba română contemporană lui. Această operă din secolul XVIII, apărută şi la Viena, era necesară pentru păstrarea unităţii limbii române supuse influenţelor balcanice şi ale imperiilor vecine.
Lucrarea pe care si-o propunea era de întemeiere a limbii conform unor reguli care să fie accesibile tuturor. Definiţia acordată de el gramaticii este:
Gramatica e meştesug ce-arată –alcătuire,
Si toti print-însă pot verice povăţuire.
S-a scrie încă într-ales cu reguli arătate
Pa toţi învaţă d-a le şti fără greşeală toate
Şi versuri înmeşteşugite arată d-a sa face
Silţi-vă a o învăţa sau faceţi cum vă place.
Cu ultimul vers al definiţiei lasă libertatea cititorului să decidă asupra opţiunii de utlizare a regulilor propuse de el ca observaţii. Artist, nu impune forţat regulile gramaticale. Cu entuziasm de poet şi cunoscându-şi limitele de "om plin de neştiinţă", în lipsa unei lucrări similare, s-a simţit obligat să facă o încercare cât de slabă, numai să aducă un folos oarecare şi să dea şi altora îndemn să lucreze ceva mai bun.
În prefaţă, I. Văcărescu indică faptul că „lipsesc din limba noastră toţi termenii ştiinţii” şi alege posibilitatea folosirii neologismelor, iar în prima parte propune categoriile gramaticale.
Contribuţia sa se constituie în observaţiile pe care le exprimă, folosind în lipsa unor termeni adecvaţi neologisme din italiană, aceasta limbă fiind folosită ca sursă de provenienţă pentru termenii gramaticali pe care îi introduce cu ajutorul unor termeni slavoni cunoscuţi de şcolile româneşti ale vremii, ca "nome", "pronome", "gramatica", "sostantivu perfet şi iperfet" (perfect, imperfect), termeni adaptaţi fonetic sau morfologic în limba română ş.a.
A dorit să alcătuiască şi cuvinte în limba română ca "spre graiu" pentru adverb, "cădere nemuitoare" pentru caz genitiv, „modă indicativă, adică arătătoare sau hotărâtoare” , „infinitivă, adică nesăvârșitoare sau nehotărâtoare” etc., dar acestea nu au fost acceptate pentru utilizare curentă.
În partea a doua "Prozodia" enunţă reguli de ortografie, descrie semnele de punctuatie si accentul.
În partea a treia, "Sintaxa" se ocupă de originea părţilor de propoziţie şi foloseşte termeni grecesti ex diftongul, sylabe, lexis, unde identifică 15 reguli .
Simplifică scrierea cu litere chirilice acceptând doar 33 de litere din acest alfabet pentru utilizare, pe care le subîmparte în glasnice (vocale) şi neglasnice (consoane). El nu propune eliminarea cuvintelor slave din limbă si recomandă îmbogăţirea vocabularului, introducând neologisme din limba greacă.
Partea a IV-a, "Despre poetică", e consacrată poeticii, expunând, în spirit clasic, principii de tehnică a versificaţiei, ilustrate cu numeroase exemple, după modelul prozodiei antice şi moderne.
Observaţiile gramaticale elaborate de el s-au dorit un îndreptar şi ghid în constituirea unor norme generale pentru cei interesaţi de studiul limbii. Lucrarea sa de pionierat este de nivel mediu, dar va reprezenta un model pentru Ion Heliade Rădulescu care în 1828 la Sibiu va tipări "Gramatica românească".
Aceste prime lucrări de gramatică, ale lui I. Văcărescu si I.H.Rădulescu, orientează studiul limbii pe latinitatea poporului român
Bibliografie critică selectivă
Al. Piru, Istoria literaturii române, II, Epoca premodernă, EDP, Bucureşti, 1970..
Al. Piru, Poeţii Văcăreşti, Editura Tineretului, Bucureşti, 1967.
.Eugen Simion, Dimineaţa poeţilor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980.
-->
Răspunsuri
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Istoricul gramaticilor descriptive și normative ale limbii române
Lista altor gramatici vechi ale limbii române
Gramatici moderne
Gramatici comparative
Gramatici structuraliste
Gramatici transformaționale
Pentru a gusta dulceaţa miezului, trebuie înlăturate cojile amare! Şi fără şlefuirile gramaticii - nimic n-ar fi posibil! Nici o simfonie a sufletului prin intermediul fonemelor! Salut toate spiritele care s-au ocupat de această parte magică a întregului - precum şi pe cei care evidenţiază munca lor, tăcută dar imperios necesară! Cu drag, Gerra
Nimic nu ne ajută mai mult să înţelegem melancolia decât o carte de gramatică. Gramatica e cel mai bun antidot împotriva urâtului.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele.
citat din Socrate
Lucrarea lui I . Vacarescu a fost prima gramatica romaneasca tiparita in Tara Romaneasca
Gramatica rumânească a lui Ienăchiță Văcărescu (1787)
Prima Gramatica Româneasca-Vasile Oltean
Constantin Diaconovici Loga - Gramatica Romaneasca Pentru Indreptar...