sursa: cersipamantromanesc
Sunt probabil puţini cei care au auzit de Constantin Mandicevschi, vlăstarul unei familii preoţeşti cu bogate ramificaţii, autorul versurilor melodiei „Cântec despre Bucovina” (Cântă cucu, bată-l vina).
S-a născut la 24 mai 1859 în satul Băhrineşti (astăzi raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi), şi a murit la 14 decembrie 1933, în oraşul Cernăuţi.
Este fiul parohului bisericii din satul Băhrineşti, Vasile Mandicevschi şi al soţiei sale Veronica Popovici, fiica profesorului Institutului Teologic, Constantin Popovici.
Mama sa era sora marelui savant cu renume european, Eusebiu Popovici, profesor universitar de istorie bisericească şi a arhimandritului Clementei, Constantin Popovici, de asemenea profesor universitar.
A fost profesor de istorie şi director de liceul din Suceava, inspector şcolar, directorul Bibliotecii Universităţii din Cernăuţi, autorul versurilor renumitului cântec popular „Cântă cucu-n Bucovina”, un imn al românilor bucovineni.
Constantin Mandicevschi a absolvit şcoala veche moldovenească din Cernăuţi în anul 1869, şi a urmat cursrile de la Obergymnasiumul din Cernăuţi, susţinând în vara anului 1877 bacalaureatul.
A frecventat apoi Universităţile din Cernăuţi şi Viena, susţinând în 1884 examenul de capacitate la istorie, geografie, limba şi literatura germană.
Constantin va desfăşura o rodnică activitate pedagogică între anii 1884 – 1893, ca profesor la Gimnaziul Superior Ortodox din Suceava, unde a predat cursul de istorie şi limba germană. În această perioadă a făcut cunoştinţă cu poetul Mihai Eminescu, care în anul 1885 s-a aflat de Crăciun la Suceava.
În anii 1918-1922, când a fost inspector şcolar, apoi director general al şcolilor din Bucovina. Aceasta a fost o perioadă foarte grea de după război.
La 15 octombrie 1922 Constantin Mandicevschi e numit director al Bibliotecii universitare din Cernăuţi.
A fost prieten cu marele istoric şi patriot unionist bucovinean Ion I. Nistor.
Nu sunt mulţi aceia dintre noi care au cunoştinţă de faptul că marele cărturar român din Bucovina, Constantin Mandicevschi, este autorul versurilor celebrului cântec „Cântă cucu-n Bucovina”, scrise în anul 1904 pe melodia unui cântec bucovinean adaptat la solicitarea lui Spiru Haret şi a lui Nicolae Iorga, care luptau pentru renaşterea demnităţii unei Românii, care la acea vreme era ciuntită din toate părţile.
Cântecul a fost interpretat ani în şir de rapsodul popular vasile Mucea, care l-a descoperit în satul Corceşti, raionul Storojineţ, în nordul Bucovionei, în 1943, dar a fost înregistrat prima dată de Grigore Leşe de-abia în anul 1996.
Este mai mult decât o doină, este o pagină a destinului românesc care evocă un episod din istoria poporului nostru, la începutul secolului al XX-lea.
Stihurile originale ale lui C. Mandicevschi au fost transpuse pe melodia unui cântec de jale bucovinean, acest cărturar român patriot fiind unul dintre organizatorii festivităţilor de comemorare a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare la Putna din 1904.
Cântecul a prins şi a fost preluat de românii din satele din zonă ca un cântec popular. După a doua pierdere a Bucovinei, fiecare rapsod popular care l-a cântat a adăugat versuri, l-a modificat.
Originea sa era deja pierdută, la dată când l-a cules Vasile Mucea, un muzicant din popor care l-a interpretat cu strălucire.
Ca un fapt divers, Mandicevschi, autorul versurilor a murit în 1933, anul în care se năştea Mucea, ca şi cum doina asta se încăpăţâna să se agaţe şi de un suflet de muritor pentru a supravieţui.
Acum, după ce rapsodul popular a redat-o românilor, acest cântec – doină trăieşte în sufletele tuturor.
Nu este mult de când Mucea s-a dus la cei drepţi, dar noi vom asculta mereu cu emoţie simplitatea şi curăţenia ce a pus în melodiile sale.
Cântă cucu bată-l vina
De răsună Bucovina
Cânta cucu bată-l vina
De răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduţ
De răsună-n Cernăuţi
Bucovină, plai cu flori
Unde-ţi sunt ai tăi feciori?
Bucovină, plai cu flori
Unde-ţi sunt ai tăi feciori?
Au foşti duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi
Munţilor cu creasta rară
Nu lăsaţi straja să piară
Munţilor cu creasta rară
Nu lăsaţi straja să piară
Dacă piere straja noastră
A pierit şi ţara noastră
Dacă piere straja noastră
Versiunea lui Vasile Mucea, e mai vie ca cea a lui Leşe, care are evident mai mult succes şi sună în interpretarea acestuia ca jurământul unei cete de bărbaţi, adunaţi într-un codru, la lumina unui foc de tabără.
Ambele versiuni ne arată că spiritul românismului nu a pierit! Este un cântec -manifest, un strigăt de luptă al tuturor sufletelor de români.
-->
Răspunsuri
Emoționant text, emoționantă melodie!
Mulțumim, l-am reascultat cu mare plăcere!