cultura romei antice

[Lenuş Lungu]

Din cele aproximativ 200 milioane de oameni, care constituiau populaţia globului 50 milioane (sau 25%) locuiau pe teritoriul Roman. Cadrul cronologic al dezvoltării culturii Romane include aproximativ o mie de ani de lasfârşitul sec. vI î.e.n., până lîn sec.v e.n., când are loc căderea inperiului Roman.Apariţia culturii antice romane propriu-zise a fost un proces foarte complicat. Ea a rezultat din întrepătrunderea complicată a culturii originalea mai multor popoare: a triburilor italice, şi mai ales, etruscilor, galilor, celţilor, germanilor, stc. Un aport colosal la crearea culturii romane au adus coloniile greceşti din sudul Italiei şi Siciliei. După cucerirea de către romani a Greciei influienţe culturii antice greceşti au devenit şi mai impunătoare. Ca urmare cultura Romei antice se deosebea dprin varietatea şi caracterului pestriţ al formelor, în care se reflectau tăsăturile caracteristice ale culturii popoarelor cucerite de roma şi supuse ei. În acelaş timp Roma antică are o influenţă impunătoare şi directă asupra vieţii socio-culturale a acestor popoare. Ca rezultat viaţa socislo-culturală a imperiului Roman a căpătat un şir de trăsături caracteristice numai acestia. Vorbind în limbi generale, cultura Romei antice se caracterizează printrun şir de trpsături, pe care le evedenţiem. Prima – policentristul vieţii socio-culturale, adică viaţă culturală se dezvoltă, fierbea într-o scriere de oraşe, zone cu oarecare diviziune (convenţională) a activităţii ăîn domeniul culturii, ca, de exemplu: - Atena -(în Grecia)-era centrul dezvoltării filozofiei, învăţământului, pedagogiei; Alexandrina (în Egipt)- centru ştinţific şi de pregătire a savanţilor, mai ales n domeniul ştiinţilor natural; Pergam (în Asia Mică)- centru de învăţământ şi instructiv; -Roma (în Italia)- capitala imperiului Roman, magapolis cu o populaţie de aproximativ de un milion de oameni, considerat mama oraşelor lumii la acea vreme, centru administrativ, centru arhitecturii, literaturii artistise, vieţii teatrale, locul sărbătorilor de masă in cinstea zeilor, victoriilor, repurtate în diverse campanii militare învingătorilor,de competiţie a gladiatorilor. A doua – interacţiunea, interpătrunderea tot mai adâncă a celor trei culturi ale anchitităţii – a celei romane propriu-zise, greceşti şi orientale. La început cultura română în fond se baza pecultura antică greacă, apoi cultura romană, pas cu pas capătă un caracter mai sine stătător, interacţiunea şi influienţa reciprocădevine tot mai elastică, mlădioasă, profundă, creatoare,formând un izvor nou al procesului cultural. În această privinţă se evidenţiază în mod special rolul oraşului Alexandrina. Întemeiat de Alexandru cel Mare (Macedon) în sec.IV î.e.n., acest oraş sa format mai târziuîntr-un centru puternic, foarte dezvoltat şi influiental vieţii culturale, unde se adunau învăţaţii, savanţii şi toate provinciile imperiului, şi pe care autorităţile îi ocroteau, unde se afla o biserică uriaşă. Oraşul deveni la figurat vorbind, un adevărat muzeu al ştiinţei. A treia – romanizare aşa numitor popare „barbare” (din punct de vedere al romanilor, care se autoapreciau ca „civilizaţii”. Procesul de romanizare s-a înfăptuit prin diferite forme inclusiv şi prin constrângere şi a cuprins toate sferile vieţii sociale: organizarea politică şi administrativă, obiceiurile şi moravurile, modul de viaţă şi traiul, cultura şi limba. Pe baza limbii latine s-a format popoarelor contmporane ale Italiei, Franţei. Spaniei, Portugaliei, României, Moldovei. A patra – atitudinea dualistă, condradictorie a cercurilor guvernante şi clasei dominantefaţă de cultură. Pe de oparte acestea înţelegeau inportanţaculturii pentru inperiul roman, purtau respect faţă de oamenii ei, contribuiau şi stimulaudezvoltarea ei, ocroteau oamenii de cultură (s-a ajuns până la faptul, că prineau libertate sclavii, care activau în diferite domenii ale culturii). Pe de altă parte clasele dominante tindeau de de a folosi cultura, rezultatele dezvoltării eiîn interesele lorproprii, pentru aii întări puterea, a ţine în frâu, sub influienţă şi controlpermamentmasele largi (sclavii erau excluşi din viaţa culturală). Această atitudine aşi adus la vestirea lozincă „Pâine şi distracţii” pentru cetăţenii romani liberi, care trăiau pe contul societăţii.