In ziua de 24 iunie a fiecarui an bisericesc, Biserica Ortodoxa face pomenirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Dragaica sau Sanziene.
Biserica Ortodoxa serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, ca ziua lor de nastere. Numai Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul).
Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amanunte in Evanghelia Sa. Nasterea aceasta a avut loc cu sase luni inainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sarbatoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, cand se fixeaza definitiv si data Craciunului.
Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).
Dragaica, Sanzienele in traditia populara
In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.
Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.
Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.
Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu "lantul Sanzienelor", pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.
In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.
In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.
Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.
Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.
Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.
Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.
Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.
Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.
Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.
Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.
In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul "boului instrutat". In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.
Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.
De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, judetul Ialomita, Brosteni, judetul Mehedinti) si, cel mai cunoscut, Targul de Fete de pe Muntele Gaina.
Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Acum, ca si alta data, in aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.
In aceasta zi facem si pomenirea Sfantului Niceta de Remesiana.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-->
Răspunsuri
Citit cu mare drag, felicitări !
Foarte interesant, multumesc !
sursa: Horoscop săptămânal 18-24 iunie 2012
“… S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole (…) aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…” Mircea Eliade, „Noaptea de Sânziene”
Joi, pe 21, este solstiţiul de vară, iar sâmbătă spre duminică, 23/24, este noaptea de Sânziene… o noapte de Sânziene cu o aură de magie şi romantism mai specială, fiindcă se petrece exact pe un trigon Soare-Neptun…
Perioada cuprinsă între 21 şi 24 iunie este prilej de celebrări în Europa, ba chiar în Canada şi Brazilia. Sărbătoarea, de origine păgână, datează încă din neolitic, şi slăveşte cea mai lungă zi din an şi momentul în care Soarele atinge cel mai înalt punct pe bolta cerească. Legătura cu Soarele se reflectă în florile de culoare galbenă care sunt asociate sărbătorii: gălbenelele şi sunătoarea în Europa Occidentală, sânzienele (sau drăgaicele), la noi, unde, de altfel, au dat şi numele sărbătorii.
Data variază de la o cultură la alta, dar este centrată în jurul solstiţiului de vară, care în vremurile moderne cade pe 21 iunie, iar în timpul romanilor cădea pe 24 iunie. Deşi calendarul creştin i-a suprapus o festivitate religioasă, naşterea Sf. Ioan Botezătorul, cultul solstiţiului are o semnificaţie magică, pusă în valoare prin ritualurile nocturne din ajun.
Etimologic, „sânziana” vine din latină, de la „sancta Diana”, Diana fiind zeiţa Lunii, a vânătorii şi a pădurilor. Diana a ajuns la noi adusă de cuceritorii romani, dar a fost lesne asimilată de cultura autohtonă, unde exista deja o zeitate similară: Bendis, în mitologia dacică zeiţa pădurilor, a Lunii, a nopţii şi… a farmecelor.
Grecii deja o identificaseră cu mult timp înainte pe Bendis cu Artemis a lor – cele două aveau acelaşi atribuţii, cu deosebirea că Bendis era însoţită de satiri şi de menade, la fel ca Dionysos… De fapt, Bendis pare să aibă o componentă magică şi erotică, absentă la Artemis (şi, mai târziu, la Diana). Venerată şi iubită, Bendis ajunsese să fie atât de influentă, încât, în secolul al V-lea BCE, cultul ei, introdus în Pireu de către rezidenţii traci, a sfârşit prin a fi adoptat de greci, care i-au clădit un templu lângă cel al lui Artemis şi i-ai închinat un festival numit „Bendideia”, pomenit de însuşi Platon în „De re publica”.
Revenind la menadele care o însoţeau pe Bendis: mă gândesc că este posibil ca ele să fie strămoaşele sânzienelor sau drăgaicelor din folclorul românesc. Numele lor grecesc, „mainades”, vine de la verbul „maino”, „a înnebuni, a delira” şi erau descrise ca fiind stăpânite de o stare de exaltare şi frenezie, care rezulta dintr-o combinaţie de dans şi beţie, şi din consumul unor vegetale cu caracter psihotrop, ca iedera sau anumite soiuri de ciuperci. Numai că menadele aveau accese de furie şi cruzime, în timp ce sânzienele sunt privite ca fiind mai degrabă benefice Dar aici se poate să fi intervenit o contaminare cu Sancta Diana, care a mai atenuat pornirile iniţiale…
Sub influenţa unui trigon Soare-Neptun şi a unui sextil Venus-Uranus, săptămâna solstiţiului şi a Sânzienelor este inspirată şi agreabilă sub aspect romantic pentru mai toată lumea. La semnele de apă şi pământ, mai ales la Rac şi Peşti, dar şi la Scorpion şi, într-o oarecare măsură, la Capricorn, Fecioară şi Taur romantismul pare mai eterat, cu o înclinaţie spre idealizare. La semnele de aer şi foc, mai ales la Gemeni şi Berbec, dar şi la Săgetător, Vărsător, Balanţă şi Leu, viaţa sentimentală pare mai viguroasă, mai dinamică, mai expusă surprizelor şi întorsăturilor de situaţie.
Săptămâna asta are loc şi un alt eveniment astral important, mai dur şi mai pragmatic: careul exact Uranus-Pluto. Este primul dintr-o serie de 7 (şapte!) astfel de careuri, care se vor desfăşura până în 2015, pe fondul deplasării lente a celor două planete şi al retrogradării lor alternative . Efectele le trăim deja, deoarece careul a început să funcţioneze încă de anul trecut, de la intrarea lui Uranus în Berbec. Şi le vom trăi o perioadă şi dincolo de 2015, căci deşi în acel an se va produce ultimul careu exact, cele două planete mai rămân un timp în orbul de influenţă al careului… Tensiunile politice şi complicaţiile economico-financiare sunt doar unele dintre efectele careului la nivel macro.
- 1818-1821, cu Uranus în Săgetător și Pluto în Peşti – apare panica din 1819, cu care debutează prima criza financiară majoră din SUA (1819-1824).
- 1875-1878, cu Uranus în Leu și Pluto în Taur – se suprapune peste o bună parte din Lunga Depresie (1873-1896)
- 1929-1933, cu Uranus în Berbec și Pluto în Rac – însoţeşte Marea Criză a anilor ’30.
Este drept, au mai fost crize economice importante, care nu s-au dezvoltat pe cuadraturi Uranus-Pluto, dar toate cuadraturile Uranus-Pluto au fost asociate cu crize financiare.
În plan personal, careul Uranus-Pluto pune presiune (nu neapărat financiară) mai ales pe semnele cardinale: Berbec, Capricorn, Balanţă şi Rac – în anii următori acestea au de făcut faţă unor provocări importante, în viaţa lor vor avea loc schimbări semnificative, iar acestea se vor produce cu destul de mult efort sau stres.
Dar până una-alta, să ne gândim mai bine la solstiţiu şi la noaptea de Sânziene!…
-
1
-
2
de 2 Următor →