La 15 septembrie 1830, s-a inaugurat linia Liverpool - Manchester, prima cale ferată în adevăratul sens al cuvântului. Pentru aceasta linie, Robert Stephenson realizează tipurile de locomotive Planet, Samson și Patentee. Dacă primele două modele aveau doar două osii motoare, la Patentee s-a adăugat și o a treia, purtătoare, și aceasta pentru a reduce solicitarea asupra șinei (care de multe ori se rupea datorită greutății locomotivelor). Acest tip de locomotivă a avut o largă răspândire în Anglia, unde a fost utilizat la remorcarea trenurilor exprese, până în 1894.
Succesul obținut de linia Liverpool - Manchester a impulsionat construirea unor noi linii engleze, cât și răspândirea noului sistem de transport cu tracțiune cu abur în America de Nord, în Europa și în celelalte continente.
După proiectele inginerului Daniel Gooch (1816 - 1889), a fost realizată o locomotivă pentru compania Great Western Railway, care, la 11 iulie 1846, a atins viteza record de 108 km/h. Acest record a fost depășit pe 9 mai 1904, de modelul City of Truro al aceleiași companii feroviare, locomotivă care a atins 160 km/h.
În paralel cu extinderea rețelei de căi ferate engleze, s-au perfecționat și locomotivele cu abur, un rol important având inginerii Robert Stephenson, Timothy Hackworth, Edward Bury, George Forrester, Daniel Gooch, Alexander Allan, Karl Beyer și alții.
În 1827, s-a construit, de către Timothy Hackworth, prima locomotivă cu trei osii cuplate. Pe baza acestui model, după îmbunătățirile lui Robert Stephenson, s-au construit modelele Atlas (linia Leicester - Swannington) și Mammouth (Paris - Orléans).
Concursul de la Semmering (1851)
Prima linie de cale ferată montană europeană cu un traseu dificil a fost o porțiune a magistralei Gloggnitz - Trieste, și anume Gloggnitz - Mürzzuschlag (Austria), care traversa Munții Alpi, porțiune denumită și Semmeringbahn.
După lucrări foarte dificile, Semmeringbahn a fost inaugurată la 15 mai 1854 pentru traficul de marfă și două zile mai târziu pentru cel de călători. Se impunea găsirea unei locomotive care să satisfacă un traseu atât de dificil: curbe cu raze de numai 190 m și declivități ce ajungeau la 25 ‰. În acest scop, s-au publicat în martie 1850 condițiile unui concurs, dotat cu un premiu de 20.000 de ducați. Locomotivele participante trebuiau să remorcheze, în condițiile unui astfel de traseu montan, cu o viteză de 11,38 km/h, un tonaj de 140 tf.
La 31 iulie 1851 s-au prezentat la concurs, în stația Payerbach, 4 locomotive.
Premiul a revenit locomotivei Bavaria.
Concursul de la Semmering, la fel de celebru ca și cel organizat, în 1829, la Rainhill (Anglia), a marcat o nouă etapă în evoluția locomotivelor cu aburi. Acesta a determinat construirea primelor locomotive articulate și de forță pentru trasee montane dificile.
Primele fabrici de locomotive din Europa
- Robert Stephenson & Company, prima fabrică de locomotive din lume, înființată, în 1823 la New-Castle upon Tyne, de către George Stephenson, fiul său Robert, Edward Pease și Michael Longridge. Primele comenzi primite, în 1824, au fost din partea minelor Hetton și a companiei feroviare Stockton & Darlington Railway. Această firmă a avut un rol esențial în extinderea transportului feroviar. Locomotivele produse aici au fost primele utilizate în Franța (1828), SUA (1829), Belgia și Germania (1835), Austria și Canada (1837), Australia și Norvegia (1854), Egipt și Turcia (1860). Una dintre locomotivele celebre construite aici a fost John Bull, care în 1831 intră în serviciul liniei americane New York - Philadelphia. La acestă locomotivă este introdus, pentru prima dată, în partea din față, grătarul de protecție (inventat de Isaac Dripp), cu rolul de a îndepărta eventualele obstacole.
- Edward Bury & Co, înființată în 1830 la Liverpool, de către Edward Bury. Locomotivele aveau șasiul exterior, constituit din două grinzi longitudinale (longeroane).
- Sharp, Roberts & Co, fondată la Manchester în [1833]]. Ulterior, după numeroase fuziuni, s-a numit North British Locomotive Co. În 1835, firma a realizat o locomotivă care, pe traseul Liverpool - Manchester, a atins viteza record de 101,6 km/h. Pentru prima dată se depașea 100 km/h.
- Tayleur & Co, înființată în 1832, la Newton, de către Robert Stephenson și Charles Tayleur. Din 1847 firma devine Vulcan Foundry. Locomotivele construite de aceasta firmă au inaugurat la 16 aprilie 1853 prima linie de cale ferată a continentului asiatic, pe traseul Bombay - Thana (India), iar la 12 iunie 1872 prima linie japoneză Tokyo (Shimbashi) - Yokohama.
- primele fabrici germane de locomotive au fost înființate de August Borsig în 1841 la Berlin și München, apoi, în anii următori, în multe alte orașe germane. Prima locomotivă Borsig a fost livrată pe 24 iulie 1841 pentru linia Berlin - Anhaltische Eisenbahn.
- prima fabrică de locomotive franceze a fost fondată, la Perrache (Lyon) de frații Séguin (Marc, Camille, Paul și Charles), nepoții celebrilor ingineri Joseph si Étienne Montgolfier. Aceștia au construit în 1829, prima locomotivă franceză.
- prima locomotivă austriacă a fost construită sub conducerea inginerului englez John Baillie, în 1840, în cadrul atelierului societății Nordbahn.
Primele locomotive americane
Statele Unite
Colonelul John Stevens este considerat părintele căilor ferate americane. În 1826, acesta a dovedit posibilitatea realizării unei locomotive cu abur care să fie și eficace, utilizând o cale ferata circulară construită chiar pe proprietatea sa din Hoboken, New Jersey. A reușit acest lucru înainte cu trei ani ca Stephenson să facă același lucru în cadrul concursului de la Rainhill. Primele locomotive utilizate în SUA au fost achiziționate din Anglia, fiind furnizate de firmele Foster, Rastrick & Co sau Robert Stephenson & Co începând cu anul 1829. Astfel, prima astfel de locomotivă a fost Stourbridge Lion, introdusă la firma Delaware & Hudson. Fiind prea grea pentru calea de rulare (de două ori mai grea decât promiseseră constructorii englezi), este folosită ulterior ca motor staționar.
Câteva locomotive celebre americane:
- Tom Thumb ("Tom Degețelul"), prima locomotivă de construcție americană, realizată în 1830 de Peter Cooper, în New York, pentru linia Baltimore - Elicott's Mill. Cântarea mai puțin de o tonă, iar ca putere nu depășea 1 CP și a fost testată pe 28 august 1830 când a atins viteza maximă de 29 km/h.
- John Bull. În 1831, Robert Stevens, fiul colonelului John Stevens, merge în Anglia și se întoarce (pe calea apei) cu locomotiva dezasamblată John Bull pentru firma Camden & Amboy Railroad în New Jersey. Mecanicul Isaac Dripps, deși nu văzuse niciodată o locomotivă, reușește să o reasambleze. Este prima locomotiva echipată cu clopot, lumină frontală și grătar de protecție. Rămâne în serviciu până în 1866
- York, câștigătoare a concursului organizat de compania Baltimore & Ohio Railroad, care dorea o locomotivă corespunzătoare pentru linia Baltimore - Ohio.
- Atlantic, în serviciul lui Baltimore & Ohio, în septembrie 1832, a remorcat un tonaj de 50 t atingând o viteză maximă de 64,4 km/h. Acest model de locomotivă a remorcat, la 24 august 1835, în prezența președintelui SUA, Andrew Jackson, primul tren care a intrat în gara orașului Washington.
- The Best Friend of Charleston, construită la West Point Foundery din New York pentru Charlston & Hamburg Railroad. Este prima locomotivă cu aburi construită complet în America și care intră într-un serviciu de transport regulat de pasageri. Funcționează eficace din 25 decembrie 1830 până în 1831, când, datorită unei neglijențe în exploatare, cazanul îi explodează.
- De Witt Clinton, de 3,5 tone, construită în 1831 în atelierele West Point din New York. Aceasta tractează 5 vagoane cu 48 km/h între Albany și Schenectady, în serviciul companiei Mohawk & Hudson Railway. Funcționează doi ani după care este retrasă.
- The Experiment, construită de John B. Jervis în 1832, atinge o viteză de 97 km/h.
- George Washington și Washington County Farmer, construite de William Norris în 1836 și cunoscute prin performanțe pe linii cu rampe mari.
- Philadelphia, construită tot de Norris, începând cu 1837 și care a servit ca model pentru locomotivele ce deserveau liniile ferate din multe țări europene.
- The General, construită în 1855 de către Schenectady Locomotive Works, remarcată în timpul războiului de secesiune.
- South Carolina (construită in 1831), prima locomotiva cu opt roți.
- American No. 1 (1832) a fost prima locomotivă de tip 4-4-0. Capabilă să atingă o viteză de 60 mile/h, proiectată de John B. Jervis, inginer-șef al Mohawk & Hudson. Canada:În 1853 s-a inființat la Toronto prima fabrică canadiană de locomotive.
Locomotivele cu abur în România
Începutul locomotivelor pe actualul teritoriu al româniei se leagă de Transilvania, în acea perioadă aflată în componența Austro-Ungariei. Prima cale ferată "adevărată" (care să nu folosească tracțiunea animală) a fost Oravița-Baziaș, folosită pentru transportul cărbunelui, pe care circulau locomotive cu abur aduse din Austria.
Prima locomotivă cu abur construită pe actualul teritoriu al României a fost în anul 1872 la Reșița. Locomotiva avea ecartament îngust (948 mm), a fost construită după proiectul lui John Haswell și denumită Reșița 2[5]. Aceasta a fost folosită doar pentru transporturi în interiorul uzinei.
Locomotiva Malaxa
Dintre toate locomotivele cu abur românești sau construite vreodată în România cea mai importantă de precizat este locomotiva Malaxa. În anul 1927 pe porțile Uzinelor Malaxa din București, al căror fondator a fost inginerul Nicolae Malaxa, iese prima locomotivă ce purta numele de Malaxa. Locomotivele din seria 151 erau cele mai puternice din România la acea vreme (2600 CP), fiind privite cu mare interes la expoziția de la Milano din 1940. [6]
Cele mai puternice locomotive cu aburi
Cele mai mari și mai puternice locomotive cu abur au fost construite în SUA și au atins apogeul prin modelele articulate, de tip Mallet. Cele mai celebre, adevărați "monștri sacri ai tracțiunii cu abur", aveau dimensiuni neobișnuit de mari și dezvoltau puteri de până la 10.000 CP:
- Triplex avea o greutate de 384 t, iar, la o viteză de 22 km/h, dezvolta o forță de tracțiune de 59 tf.
- Double-Décapod, la o greutate de 311 t (fără tender), avea o forță de tracțiune de 80 tf.
- Big-Boy: cea mai puternică locomotivă cu aburi construită vreodată. Lungimea locomotivei (împreuna cu tenderul) era de 40 m, greutatea ei era 351 tf, diametrul roților motoare depășea 1,7 m. Locomotiva putea atinge 128 km/h.
Viitorul locomotivei cu abur
Randamentul motorului locomotivelor cu abur nu depășește 15 %, ajungând ca la cârligul de tracțiune să aibă valoarea de sub 6 %. Datorită randamentului foarte scăzut, tracțiunea cu abur a fost înlocuită treptat cu tracțiunea diesel și cea electrică.
La începutul deceniului opt al secolului al XX-lea, locomotivele cu abur reprezentau doar 14 % din totalitatea sistemelor de tracțiune feroviară. Astfel, conform buletinului Who's who din 1981, editat de Uniunea Internațională a Căilor Ferate, în acel an cele mai multe locomotive cu abur erau utilizate în India, Africa de Sud, Turcia, Pakistan, Bangladesh.sursa:wikipedia
-->
Răspunsuri