La inceput a fost Haosul

[Lenuş Lungu]

Se spune ca la inceput a fost Haosul iar din el s-a nascut lumea. Din Haos s-a zamislit si zeita Geea , adica Pamantul. Zeita aceasta , puternica si dadatoare de viata la tot ce traieste si creste pe trupul ei , a cuprins intinderi nemarginite. Iar in adancurile fara sfarsit ale Pamantului , la fel de departe de noi cum e cerul cel nesfarsit si plin de lumina , s-a nascut Tartar – bezna ingrozitoare si noapte vesnica.Tot din Haos , izvor al vietii , a luat nastere si acea putere fara sfarsit ,

Dragostea ce insufleteste totul , numita Eros , fiul zeitei Afrodita , copil voios , zburdalnic , viclean si uneori crud.
El zboara pe aripile-i stralucitoare de aur , peste mari si tari , iute si usor ca vantul. In mina tine un arc mic de aur , iar in spate isi poarta tolba cu sageti. Nimeni nu scapa de ele. Eros tinteste fara gres si nu se lasa intrecut nici chiar de Apollon sagetatorul , cel cu plete de aur. Cand isi loveste tinta , ochii i se lumineaza de bucurie , ridica capul incarliontat si rade de se prapadeste. Sagetile lui Eros sunt purtatoare de bucurii si fericire , dar adesea adus si suferinte , chinurile dragostei , ba chiar pieirea.

Zeus stia cat amar si cata jale avea sa aduca pe lume fiul Afroditei cea stralucitoare ca aurul. El voia ca baiatul sa fie omorat inca de la nastere . Dar poate oare o mama sa ingaduie asa ceva?? Ea il ascunse pe Eros intr-o padure si acolo in desis , pruncul Eros fu alaptat de 2 leoaice . El se facu mare si acum cutreiera lumea , un copilandru nespus de frumos , semanand cu sagetile lui cand fericire , cand durere , cand binele , cand raul.

Si astfel lumea incepu sa ia fiinta. Haosul nemarginit zamisli intunericul cel vesnic , pe nume Erebos , si Noaptea neagra , numita Nyx. Iar din Noapte si din Intuneric s-au nascut Lumina vesnica , numita Ether , si Ziua cea luminoasa si plina de bucurii , Hemera. Pamantul puternic si imbelsugat dadu nastere Cerului albastru si necuprins , Uranos , si acesta se intinse deasupra pamantului. Falnici se ridicara pana la el Muntii inalti , zamisliti de Pamant si atunci se revarsa larg Marea cea pururi zgomotoasa. Geea nascu Cerul , Muntii si Marea , si toate acestea laolalta nu au un tata.

Uranos invalui lumea toata . El isi lua de sotie pe Geea dadatoare de roade. Uranos si Geea avura 6 fii si tot atatea fiice , toti titani de temut si puternici. Unul din fii , titanul Okeanos , care inconjura pamantul aidoma unui rau fara maluri , si sotia lui , zeita Thetis , adusera pe lume toate raurile si pe toate zeitele marii , Okeanidele. Iar titanul Hyperion impreuna cu Thea au adus pe lume pe copiii lor: Soarele – Helios , Luna – Selene si Zarea impurpurata – Eos ( Aurora) , cea cu degetele trandafirii. De la Astreos si Eos au inceput sa ia nastere toate stelele si toate vanturile: Boreas – vantul furtunos de miazanoapte , Euros – cel dinspre rasarit , Notos – vantul umed de miazazi si blandul Zefyros dinspre apus , purtator de nori bogati in ploaie.
In afara de titanii acestia , Pamantul a zamislit 3 uriasi ciclopi , cu cate un singur ochi in frunte , si alti 3 uriasi cu cate 50 de capete si mari cat muntii – Hecatonheirii , numiti astfel fiindca aveau cate 100 de brate fiecare.

Uranos s-a maniat pe copii lui si i-a inchis in bezna adanca , in strafundurile Pamantului , adica in pantecele Geei , oprindu-i sa mai vada lumina zilei. Geea , mama copiilor , suferea cumplit , caci groaznica povara ascunsa in pantecele ei o coplesea. Atunci ea ii chema pe copiii ei , titanii , si-i indemna sa se razvrateasca impotriva tatalui lor ; dar ei se temeau sa ridice mana asupra lui. Numai cel mai mic dintre ei , vicleanul Cronos , se razvrati si printr-un siretlic il rasturna de pe tron pe tatal sau si ii lua puterea.

Ca sa-l pedepseasca pe Cronos , zeita Nyx zamisli o ceata de zeitati infricosatoare : Thanatos – moartea , Eris – discordia , Apate – inselaciunea , Ker – nimicirea , Hypnos – somnul cu droaia lui de naluci intunecate , Nemesis cea lipsita de indurare , razbunatoarea faradelegilor , precum si multe alte zeitati. Zeitatile acestea semanara groaza , dezbinarea , inselaciunea , lupta si nenorocirea in lumea in care Cronos se urcase pe tronul tatalui sau.

[Ioan Muntean]